Provocarile unei mame (4): reinventarea relației de cuplu
Simplu. Sanatos. Natural. Realizabil
Meniul principal
Despre
Fii un părinte de poveste!
+ Evenimente/TABERE
+ Taberele de dezvoltare personală "Copii autonomi, copii la superlativ" - iulie 2018
Pledoarie pentru viitorul copiilor nostri
Conceptul cheie al taberei de dezvoltare personala pentru copii - iulie 2018
+ Calendar 2018
Taberele de dezvoltare personală "Copii autonomi, copii la superlativ" - iulie 2018
+ Calendar 2017
Și copiii pot acorda primul ajutor
Ora de sănătate - curs de cunoaștere și autocunoaștere
Atingeri permise, atingeri nepermise - curs pentru copii despre abuzul fizic și sexual
Să ne hrănim sănătos - ateliere educaționale și haioase de împrietenire cu mâncarea
+ Calendar 2016
Inteligența emoțională a adulților în beneficiul copiilor noștri
Cum să iei (dai?) startul afacerii tale de acasă
Calendar 2015
❆ Târgurile de Crăciun
✿ Taberele familiale de nutriție
♥ Cursuri de prim ajutor
✿ Târg de Paște
+ Editorial
Cum ne-am pregatit de inceperea scolii
1. Cum recunosti daca un copil este abuzat in familie
+ Coaching
Ce se intampla in coaching si de ce ai veni la o sesiune de acest fel
Ce este coachingul
Oamenii- pasari cu aripile crescute inauntru
Cum sa-ti traiesti viata de-a latul nu de-a lungul
Drumuri catre Sine
Vindecarea prin iubire
Despre frica (1) - anatomia fricii
Despre frica (2) - vindecarea de frica
Cum sa faci din faliment un succes personal
Alba ca Zapada si Umbra din noi
Ce am mai invatat trecand inca un an
Doamna cu globul magic, lecții de viață pentru copii prin povești și o invitație la Ceburashki-locul unde se învață lucruri importante, prin joacă
+ Provocarile unei mame
Provocarile unei mame (1)
Provocarile unei mame (2)
Provocarile unei mame (3)
Provocarile unei mame (4)
+ Greseli de mama
Greseli de mama (1)
Greseli de mama (2)
+ Lumea lui Luca
Ce gasesti aici
Ce ma invata Luca
Gradinita, bona si alte activitati educationale, sportive, joaca, socializare
Sa invatam sa fim din nou copii
Fa educatie sexuala cu copilul tau
Cum iti dai seama daca copilul tau este abuzat( fizic, emotional, sexual)
Cat de bine iti cunosti copilul
Cadouri cu...poveste- lista de Crăciun
+ ♥ Prim-ajutor (și cursuri)
De ce sa-ti inveti copilul tehnici de prim ajutor
Primul curs de prim-ajutor pentru copii (februarie 2015)
Ghid urgențe
Contact
Biblioteca
Ghid de tranzitie prin sezonul rece
Bolile infecto-contagioase ale copilariei
Sanatatea femeii
Alergiile, astmul și sistemul imun
Bolile din sfera O.R.L.
Tusea
Febra - un aliat puternic pentru sanatatea copiilor nostri
Accidentari - urgente
Sistemul digestiv
Capcanele alimentatiei moderne
Negot cu boli
Bolile sezonului rece si ale intrarii in colectivitate
Ghid de tranzitie prin sezonul cald
Editorial
Utile
Bibliotecă

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava

Provocarile unei mame (4)

          Bine te-am regasit, draga mamico!

        In acest articol vom discuta despre ce-a de-a treia provocare si anume:

  • nevoia de a-ti reinventa relatia de cuplu functie de noile circumstante si frustrarea de a-ti gasi cu greu un loc in agenda zilnica si pentru tine


       Am vorbit cu multe mamici, prietene, colege, cunostinte, rude. Si toate se confruntau cu aceasta problema. Aparitia unui copil schimba radical relatia de cuplu, si daca pana atunci nu a fost foarte solida, vei vedea ca unele lucruri incep sa scartaie si, in cele mai nefericite cazuri, nici nu te-ai dezmeticit bine dupa nastere ca te trezesti singura si cu copilul in brate. Stiu foarte multe cazuri cand barbatul da bir cu fugitii, prea coplesit si insuficient pregatit sa inceapa o noua viata.

       Sotul meu are un tata foarte ….”special”. Sustinea ca isi doreste un copil , a fost foarte grijuliu cat a durat sarcina, dar apoi, dupa ce a vazut mogaldeata in realitate, s-a schimbat radical si dupa un an de parinteala chinuita  a fugit mancand pamantul, incapabil sa-si dea seama ce se intampla. Inutil sa-ti spun ca nici pana in ziua de azi tatal cu fiul nu s-au vazut niciodata. Daca ar merge in acelasi autobuz ei nu si-ar da seama ca sunt tata si fiu pentru ca nu s-au vazut niciodata, nu si-au vorbit si pe acel asa-zis tata nu l-a interesat nici macar o clipa ce s-a ales de fiul sau. Din fericire s-a ales ceva bine ( este un medic chirurg foarte bun, indemanatic, pasionat si extrem de empatic) dar cu asa comportament de ”tata” se putea intampla orice cu copilul abandonat in felul acesta dramatic si radical.

        Hai sa vedem ce contribuie la toata aceasta bulversare a vietii cu care eram obisnuiti pana la aparitia copilului. Sa nu-mi spuneti ca sunt suficiente cele 9 luni sa te pregatesti si sa stii ce ai de facut. Eu stiu foarte bine ca teoria este una si practica te lasa de multe ori fara replica. Eu una, cand m-am trezit cu Luca in brate am uitat tot si am intrat in panica.

            Ce m-a bulversat pe mine:

  •  mi-am dat seama ca toata tarasenia asta cu a avea un copil este pe viata, si, de felul meu, sunt o persoana care se  sperie de termenele pe perioada nedeterminata
  • vedeam cate sunt de facut si ma gandeam  sa nu uit sa respir si pentru mine: in primele zile eram disperata ca doarme prea mult , ii scade glicemia si face convulsii…asa ca il terorizam pe bietul copil sa ii dau sa manance cu ceasul in mana si uitam sa-i schimb pampersul de s-a iritat la fundulet, el dormea noaptea bustean iar eu stateam langa patut sa ii numar respiratiile pentru ca stiam eu de sindromul mortii subite la sugari…doamne si cate nopti am pierdut numarand asa…
  • treceau zile intregi in care uitam sa ma si pieptan si ma simteam din ce in ce mai neangrijita si mai neatragatoare pentru sotul meu
  • mancam haotic, imi dadeam seama ca trebuie sa mananc doar  atunci cand stomacul meu isi cerea drepturile intr-un mod imperativ si mancam toate trei mesele o data ( ca nu se stia ce mai aveam de numarat la bietul copil care, de altfel, isi vedea de somnul lui )
  • eram atat de incordata, nesigura pe mine si implicata incat de abia daca mai apucam sa scot o vorba cu sotul meu, si de obicei il sunam sa-i sugerez sa-si cumpere o shaorma daca ii este foame sau sa manance la popota (pentru ca ma depasea pur si simplu sa mai fac fata si acestui aspect al noii mele vieti). Va dati seama ce romantic, ce trecere brusca pentru saracul om care inainte avea parte de biletele de dragoste strecurate in buzunarul  hainei, sms-uri dragostoase, mese fetive cu lumanari si multe alte surprize.

       Tot stresul acesta inutil, neodihna, panica , proasta gestionare a timpului m-a transformat intr-o poama acra, care in loc sa-si dea seama unde greseste, tot pe sot il gasea vinovat pentru orice. Asta a durat cam 7 luni, pana cand  am primit un cadou de la sotul meu. Nu numai ca nu a dat bir cu fugitii ci se implica in tot ce insemna gospodarie (si ramaneau multe nefacute) si cresterea copilului, cat si suportul meu moral, incercand din rasputeri sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Acum imi pare rau ca nu l-am ascultat, as fi avut multe de castigat, si cel mai important era faptul ca daca il ascultam imi alaptam poate si acum copilul.
      Cadoul pe care mi l-a facut a fost anagajarea unei menajere care sa imi preia din sarcinile casei si sa-mi ramana astfel timp si pentru mine. Si in ziua de azi o avem si este o persoana deosebita. A apelat la aceasta varianta pentru ca mama nu aveam sa ma ajute, soacra e batrana si bolnava, cele mai bune prietene ale mele sunt plecate toate din tara, surorile mele ma ajutau cum puteau, prin rotatie, dar si ele aveau serviciile lor, carierele lor si prea putin timp liber.
     Inainte de Luca am calatorit mult cu sotul meu si  de aceea ma apuca uneori o jale si un dor de duca imens. Abia cand a facut Luca un an am plecat si noi 2 zile, lasandu-l cu o sora de a mea, dar imi aduc aminte ca ii dadeam 20 de telefoane pe zi si eram numai cu gandul acolo, la copilul meu, ma simteam chiar vinovata ca am plecat si l-am lasat. Spre deosebire de sotul meu care zburda ca un miel la venirea primaverii. Asta e diferenta dintre barbati si femei: barbati cand apasa butonul de pauza , il apasa pana jos, noi, femeile, niciodata, doar pe jumatate , nu ne putem deconecta total.

      Ce as face acum daca as putea da timpul inapoi?

  •  as tine cont si de parerile si suportul sotului meu, nu l-as mai exclude din peisaj pe principiul ca ”ce intelege el, ce simte el”. Judecatile si sfaturile lui, mai ”la rece” decat ale mele, m-ar fi ajutat sa trec mult mai usor peste acele momente.
  •  as privi venirea pe lume a copilului cu mai multa pace si liniste, m-as lasa ghidata de instinctele mele materne si de cele de supravietuire si invatare ale copilului. Asa nu as mai rata momente minunate si unice din dezvoltarea copilului, sufocata de frica de a nu i se intampla ceva si de a face totul ca la carte
  • mi-as gestiona cu mai multa intelepciune timpul, eliminand acei timpi morti, risipiti inutil doar din cauza anxietatii mele , putand astfel sa castig timp substantial si pentru mine. La menajera, atata timp cat mi-o voi permite, nu voi renunta, chiar daca vine doar o data pe saptamana. Este un ajutor nepretuit. M-as ocupa mai mult de aspectul meu fizic si nu as mai lasa ca alimentatia sub stres, haotica si neadecvata sa imi afecteze corpul cu kg in plus.
  •  as folosi orice ocazie ca sa apas total pe butonul pauza si sa am cat mai multe astfel de momente cu sotul meu, chiar daca se reduc doar la o zi, doua. Importanta e pauza, schimbarea de decor.
  •  mi-as privi copilul nu ca pe un bibelou de portelan care se poate sparge in orice moment ci ca pe o fiinta miraculoasa, cu instincte zdravene de supravietuire si cu multa adaptabilitate. As invata mai mult sa ma ghidez dupa semnalele lui, inlaturand astfel o gramada de stres inutil si distructiv
  • m-as odihni ori de cate ori as avea ocazia, fara sa-mi mai creez motive inchipuite de insomnie si veghe
  • as alapta cel putin doi ani
  • as fi ceva mai empatica cu sotul meu , incercand sa-l sprijin si eu in transformarile prin care trece ca tata, nu doar sa-i imput ajutorul (uneori intr-un mod isteric). As discuta mult cu el , de cate ori avem ocazia, despre frustrarile noastre, despre solutii , si despre dragostea noastra, despre minunea din viata noastra pe nume Luca


          Pe toate acestea le fac cu multa dragoste acum si ma bucur ca acest copil ne-a apropiat mai mult si ne-a  facut mai fericiti. Dar as fi vrut sa stiu sa le fac si atunci, sa pot sa le fac si atunci. As fi scutit mult stres, disconfort si am fi trecut mai lin peste perioada obisnuirii cu noul statut de parinti. Ii multumesc pe aceasta cale sotului meu ca a dat dovada de o imensa rabdare si de mult mai multa maturitate decat mine.

         Daca esti o viitoare mamica mi-as dori mult sa citesti si sa inveti ceva din povestea mea. Daca esti deja mamica si te confrunti si tu cu asa ceva , e momentul sa schimbi ceva, sa faci lucrurile sa se intample mai lin. Iar daca ai trecut si tu pe aici si ai de completat ceva sau de impartasit experienta ta, te rog sa adaugi comentariul tau. Sunt convinsa ca ne putem ajuta una pe alta , invatand una de la alta.

Recomanda si altora aceasta pagina!

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava