Provocarile unei mame
Simplu. Sanatos. Natural. Realizabil
Bibliotecă

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava

Provocarile unei mame (1)

” In momentul in care un copil s-a nascut, s-a nascut si mama. Ea nu a existat inainte. Femeia existase, dar nu si mama. O mama este ceva absolut nou “  Rajneesh


            Draga mamica, sunt convinsa ca esti  de acord cu citatul de mai sus, tocmai de aceea am hotarat sa scriu despre provocarile unei mame.

           Tu, pana la nasterea copilului tau, erai femeie, sotie, fiica, nora, eventual sora, angajata, gospodina, prietena, cumnata poate. Aveai o profesie, o cariera, o viata sociala, o viata personala, o relatie de cuplu. Investeai in timpul tau liber, in frumusetea ta, in pasiunile tale, in prieteniile tale si in visele tale. Peste toate acestea, odata cu nasterea copilului, ai devenit mama.

           Iti mai aduci aminte de sentimentele tale din acel moment unic? Chiar daca te-ai gandit noua luni la  acest eveniment si ti l-ai inchipuit in fel si chip, ceea ce ai simtit atunci, in primele clipe cand ti-ai vazut si tinut puiul in brate, nu se poate exprima in cuvinte si nici nu poate anticipa  nimeni. Este ceva unic, ce ai trait doar tu si aceea mica fiinta care este copilul tau. Si acele clipe si emotii au ramas secretul vostru, v-au pecetluit relatia pentru totdeauna: tu Mama si el Copilul.

             Dupa ce te-ai dezmeticit putin, ai putut sa-ti dai seama, intr-un mod foarte acut, brusc uneori, ca nimic nu mai este ca inainte. Ca prioritatile sunt altele si ca va trebui sa te imparti intre cea mai noua “ocupatie” a ta si toate celelalte de pana atunci. Sa le impaci pe toate si , de ce nu, sa excelezi in toate. Cam asta asteapta toata lumea de la tine si, de multe ori, si tu insati ai aceleasi cerinte de la tine.

          La fel s-a intamplat si cu mine si pot sa-ti spun acum ca as schimba multe, daca as putea da timpul inapoi. Si as face lucrurile mai bine, mai pe indelete si m-as asculta mai mult pe mine.

         Societatea in care traim are niste standarde, niste conceptii si niste etichete pe care, din nu stiu ce motive, ne simtim obligate sa le respectam chiar daca asta inseamna, de cele mai multe ori, disconfortul nostru, stresul nostru, violarea constiintei noastre, compromisuri si nefericire.

        Hai sa-ti enumar cateva din aceste “curente” cu care m-am confruntat si eu si pentru care am renuntat la vocea mea interioara:

  •  te simti  fericita si implinita ca esti mamica, dar ai o mare ingrijorare care te roade pe interior: prin faptul ca ai ales sa aduci un copil pe lume ai cam intrat in conflict de interese cu angajatorul tau care vrea eficienta si rentabilitate nu concedii pre si postnatale.Si deja te gandesti cum sa faci sa stai cat mai putin acasa si sa te intorci repede la servici ca sa contribui la bunastarea corporatiei. Si cum sa faci sa nu ramai in urma profesional si astfel sa pierzi avansarea.Apoi, te uiti la copilul tau care este atat de fericit in bratele tale si iti dai seama ca nu te lasa inima sa te desparti de el asa repede, sa-l vada bona sau mama sau soacra cum deschide ochisorii dimineata si zambeste, sa-i dea lapte praf cu taurina din biberon in loc sa-l simti la sanul tau, sa pierzi poate primul gangurit, primii pasi sau prima mare isprava de orice fel pe care o face, sa stai stresata si ineficienta la servici pentru ca l-ai lasat cu muci la nas acasa si cu febra. Si iata cum avem o prima si mare provocare: cum impaci profesia si cariera cu statutul de mama. Daca esti si mama singura , aceasta provocare este foarte serioasa si mult mai complexa
  • cat ai fost gravida ai strans un milion de informatii despre cum si cu ce sa il hranesti, cum sa-i faci baita, cand si cat sa-l scoti afara, cum sa-l imbraci in casa si la plimbare, ce sa faci daca varsa, daca plange, daca are colici, daca se irita la fundulet. Dar iti dai seama ca teoria e buna si frumoasa , dar practica difera de la copil la copil si, mai ales, de la mama la mama. Si te simti coplesita ca sunt prea multe pe care trebuie sa le aplici din prima. Si cartile spun intr-un fel, si mama iti spune altfel, si soacra e experta in copii ca doar l-a crescut pe sotul tau asa barbat frumos si sanatos, si vecinele au fiecare cate un sfat. Si toate aceste informatii sunt prea multe, fara coerenta, de multe ori se bat cap in cap, si mai presus de orice, daca faci cum zice mama se supara soacra si invers. Te simti neandemanatica, nestiutoare si ai impresia ca oricine ar putea fi o mama mai buna ca tine. Pe de alta parte, daca te-ai dezmeticit si te-ai hotarat sa ai propriul tau mod de a-ti creste copilul,  bazandu-te in primul rand pe intuitia ta de mama, te avertizez ca se poate lasa deseori cu lupte de idei aprige si aprinse, cu certuri inutile si cu multa tensiune relationala cu binevoitorii experti in ale copiilor din jurul tau. Si uite asa, apare cea de-a doua mare provocare: informatii multe, confuze, contradictorii, lipsa de experienta, iar , mai tarziu, atentate la dreptul tau de a-ti creste copilul in felul tau, corect informata si intuitiv, chiar daca asta inseamna impotriva curentului
  • inainte sa ai un copil te duceai la sala, poate la masaj, la cosmetica, la teatru, la film si la cine romantice cu partenerul tau, la intalniri cu fetele , la shopping, in concedii si miniconcedii, plecati si veneati cand vroiati. Acum esti asa fericita ca ai un copilas, dar , dintr-o data nu te gasesti pe tine. In tot noianul asta de schimbari si treburi pe care trebuie sa le faci zilnic, iti dai seama ca cea care nu are nici un loc pe agenda esti chiar tu. Te simti grasa, neangrijita, esti obosita, poate nu dormi noptile, intimitatile cu partenerul tau s-au redus drastic, esti vesnic preocupata si ingrijorata, ti se pare ca sotul tau e altul, ca nu te mai adora, iti da tarcoale gelozia, suspiciunea. Te simti ca intr-o cusca, pentru el viata merge inainte, dar pentru tine s-a schimbat radical, ai tendinta sa te descarci pe el, sa-i imputi tot felul de lucruri reale sau imaginare, ai impresia ca nimic din ce face nu e bine sau nu e suficient. Prietenele se feresc sa te mai sune sa nu-l scoale pe ala’ micu, de iesit cu ele e o intreaga aventura si organizare de sarcini pentru cei care raman cu copilul, timp limitat si gandul mereu acasa. Si, ca o concluzie , cruda dar foarte reala: asa am ajuns noi oamenii incat un lucru atat de natural si dumnezeiesc ca aparitia unui  copil fie poate uni mai mult un cuplu, fie il poate desparti pentru totdeauna cu toate consecintele dureroase de rigoare. Si iata ce-a de-a treia provocare: o relatie de cuplu care trebuie reinventata functie de noile circumstante si o agenda incarcata in care sa reusesti sa te strecori si pe tine
  • esti cea mai implinita fiinta si simti  ca e un destin unic sa dai viata unui copil, dar, la brat cu aceasta fericire vine intotdeauna si frica. Frica de o responsabilitate atat de mare, frica de a nu face bine ceea ce faci, frica de a gresi, frica de a nu reusi sa oferi totul copilului tau, frica de a nu-l iubi prea mult sau prea putin,  frica de a nu se imbolnavi, frica de a nu fi o mama buna, frica de a nu sti cum sa-l educi si lista poate continua la nesafarsit. Ce-a de-a patra provocare are o denumire scurta si concisa:  frica


          Iata, draga mamica, doar cateva provocari. Daca te regasesti in cel putin una din ele, daca mai ai de sugerat vreo provocare noua cu care te confrunti tu, posteaza la comentarii. Data viitoare, in partea a doua a articolului, iti voi spune ce am facut eu cu provocarile mele de mama, si , mai ales, ce as mai adauga acum, dupa experientele si greselile mele si ale altor mamici.

Recomanda si altora aceasta pagina!

Distribuie pe Tumblr submit to reddit