Greseli de mama (1): pierderea identitatii
Simplu. Sanatos. Natural. Realizabil
Bibliotecă

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava

Greseli de mama (1)

     Astazi, putin despre una dintre cele mai mari greseli pe care la facem noi, ca mame.

” Gandul acesta simplu, ca trebuie sa pornesti de la tine pentru a ajunge la altul, ca in ograda omenirii nu poti intra decat pe portita pe care este scrijelit numele tau, ca trebuie sa te ingrijesti mai intai de tine, sa te iubesti si sa te intorci pe toate partile pentru a putea apoi sa te apleci catre altul si sa-l iubesti ca pe tine, imi ramasese pana atunci strain”
Gabriel Liiceanu- „Usa Interzisa”


           Asa cum iti spuneam zilele trecute pe pagina de facebook, cand devii mama, simti ca iti pierzi identitatea si ajungi sa fii redefinita prin prisma copilului. La inceput asa si este normal. Mica fiinta plapanda are maaaare nevoie de noi nonstop la inceput. Primii ani din viata sunt esentiali pentru crearea unei legaturi afective, a increderii si a educatiei.
         Totusi , facem si mari greseli. Deseori ne trezim ca avem un program de sclave, de dimineata pana seara tarziu, uitam sa ne mai pieptanam, mirosim a mancare gatita, ne ducem in trening la piata, pe fuga.
       Am o prietena draga, mamica de trei copii, care asa tare este prinsa in rutina asta cotidiana incat, atunci cand au fost plecati toti copiii de acasa intr-o excursie, s-a trezit singura, cu mult imp liber si s-a blocat: stiti ce a facut? S-a apucat de frecat faianta, de spalat balconul….etc.

      Si stii ce e mai rau? Ca avem impresia ca cu cat ne jertfim mai mult pentru ceilalti pana la limita supraomenescului, cu cat ne neglijam noi mai mult, cu atat devenim mame mai bune sau sotii mai bune.
NU! Ca sa fii mama buna si sotie buna nu trebuie sa te valideze incrancenarea aceasta de dimineata pana seara. Rezultatul nu va fii o mama mai buna si o sotie perfecta, ci, paradoxal o mama vesnic obosita si nervoasa, o sotie frustrata si cicalitoare, morocanoasa si certareata.
      De aceea am pus la inceput citatul de Liiceanu. Chiar daca ti se pare paradoxal, trebuie sa ai intai grija de tine, sa te apreciezi, sa-ti acorzi timp si asa vei fii in forma sa petreci timp de calitate cu copilul tau si sa fii vesela si dragostoasa cu sotul tau. Daca nu te iubesti tu intai pe tine, nimic din ce vei face nu te va creste in ochii celorlalti.
            Si inca ceva: sa stii ca un copil, atunci cand va creste, nu isi va aminti niciodata cat de curat era in casa, cum stralucea faianta si cate ore ai petrecut tu calcand la dunga totul si gatind 5 feluri de mancare, cate ore ai stat tu la servici pentru ca sa-i cumperi lui haine de firma si pantofi de piele. NU! El insa isi va aduce aminte cu singuranta TIMPUL petrecut cu tine. Si nu cred ca vei vrea sa ramai in amintirile lui obosita, incercanata, prea nervoasa si epuizata ca sa te mai cobori la nivelul lui de inocenta, energie si veselie.
             Hai, fa un exercitiu cu mine si intoarce-te in copilaria ta…spune-mi ce iti aduci aminte despre parintii tai cand erai tu foarte mica? Eu imi aduc aminte cand m-a plimbat tata prima data cu barca pe lac, cand ieseam in parc cu mingea cea noua etc….habar nu am cum arata casa de ordonata sau nu, nu imi aduc aminte ce mancam si nici ce imbracam. Tu iti aduci aminte de asa ceva? Paradoxul de care iti vorbeam este exact acesta : exact pentru timpul petrecut cu cei dragi alocam cel mai putin, iar pentru restul lucrurilor, pe care oricum un copil nu le tine minte, alocam tot timpul si energia noastra.
          Mamica la superlativ, opreste-te din caruselul asta nebun! Fa-ti timp zilnic pentru tine ( fie si 10-15 minute) acorda atentie adevaratelor lucruri importante, intoarce-te cu drag catre copilul tau si petrece timp de calitate cu el, intampina-ti sotul cu parul parfumat si un zambet cald nascut de amintirea primului sarut…si abia atunci iti vei intelege cu adevarat valoarea si puterea pe care o ai in familie. Tu , mama si sotia , esti cheia intregii case, tu iti poti cladi sau darama caminul , tu cladesti viitorul emotional si afectiv al copilului tau, tu il faci un om puternic si sanatos.
Aici, in comunitatea noastra de mamici la superlativ, vrem sa ajungem la un manifest al mamelor frumoase, calme, puternice, informate, claditoare de camine puternice si de copiii sanatosi si fericiti.

Recomanda si altora aceasta pagina!

Distribuie pe Tumblr submit to reddit