Fa educatie sexuala cu copilul tau

Profesorul Florian Colceag este un OM asa cum nu am intalnit pana acum. Este in varsta, este de o blandete inimaginabila si o biblioteca imensa umana. Am facut cursuri de psihopedagogie cu el anul trecut si am ramas marcata, fascinata si indragostita pe viata de el. Cauta-l pe internet, pe youtube si vei gasi multe despre el si ceea ce face el.

Iti spun de el pentru ca, la un curs, ne povestea ca educatoarele de la o gradinita pe care o supervizeaza el, l-au sunat foarte agitate intr-o zi si i-au spus ca "toti copiii de la grupa mica deseneaza... puțe". Si nu stiau ce sa faca, cum sa abordeze aceasta situatie si de ce fac copiii asta. Profesorul le-a linistit, s-a dus la copilasi si le-a facut o ora de... educatie sexuala, daca e s-o numim asa, desi mie imi suna mai frumos „cunosterea corpului uman".

De ce nu abordam subiectul sexualitatii cu copiii nostri?

De ce despre sanatatea dintilor vorbim si despre reproducere nu? Invatam copiii diversele parti ale corpului si prima data cand arata unde e nasucul, gurita... etc suntem extaziati si filmam momentul. Dar de ce ne oprim la organele sexuale, le ocolim cu mult tact, devin subiect tabu si le imprimam indirect copiilor ca asta e un subiect altfel, ca si cum nu ar face parte tot din corpul lor, ca si cum nu ar fi tot asa de natural ca si nasul, gura, dintii.

De vreo 2 saptamani, copilul meu, Luca, de 3 ani si 10 luni, este intr-o cautare febrila, cautare de raspunsuri. Si vrea sa inteleaga si ne pune zeci de intrebari... si sunt intrebari existentiale.

„Eu cand am inceput sa exist?"

„Unde este mama ta?" (pe mine ma intreaba, mama mea a murit in accident de masina cand aveam 17 ani). Cand i-am spus acest lucru a avut o reactie incredibila... mi-a cuprins fata in maini si m-a intrebat cu lacrimi in ochi: „ai plans mult atunci? nu ti-e dor de ea?"

„Cum m-ati facut voi pe mine? Ca sunt sigur ca nu sunt un baietel din lemn ca Pinocchio pe care l-a transformat zana cea buna in baietel"

„Ce inseamna sa mori? Ce inseamna batranetea?" (si aici e o parte delicata... ca el asta are in cap, si am urcat intr-un taxi cu un sofer cu parul alb si, dupa ce ne-am facut comozi, a strigat in gura mare: „mami, domnul o sa moara repede ca e batran si are parul alb in cap". M-am blocat si, pur si simplu, nu am stiut cum sa reactionez si sa deviez discutia pentru ca el o tinea una si buna.)

„Daca tu nu ai fi fost mama mea ai fi fost trista?"

Iar de cateva zile s-a axat doar pe „cum m-ati facut voi pe mine", oarecum contrariat ca noi, ca si cuplu, am existat si fara el... :)

Am acordat o deosebita atentie acestor cautari ale lui. Mi se pare fascinant cum isi cauta Sinele, cum incearca sa inteleaga tot ce se intampla si mai ales de unde vine, ce este cu el, transformarile pe care le vede de la o zi la alta, analogiile pe care a ajuns sa le faca (el este foarte atasat de mine si si-a inchipuit ca si eu de mama mea si a simtit durerea mea cand am pierdut-o, a inteles... asta este fascinant). Si am fost recunoscatoare ca prin cursul de anul trecut am fost pregatita sa intampin asa cum trebuie aceasta perioada, sa o inteleg si sa ii pot fi de ajutor in cautarile lui.

Stiu multi parinti (majoritatea, din pacate) care se simt coplesiti, rusinati si nepregatiti pentru a vorbi copilului despre aspectul conceptiei si venirii lui pe lume. Mi se pare foarte grav ca aleg sa musamalizeze situatia, sa evite raspunsurile, sa li se simta stanjeneala, dificultatea in care se afla. Si ii inteleg pe de o parte, pentru ca si ei au invatat de la parintii lor ca despre asta nu se discuta....e ceea ce fac toti, avem ceva acolo... dar nimeni nu recunoaste si nu vorbeste despre asta... "este o RUSINE".

Totusi, traim intr-o lume in care pornografia este la loc de mare cinste: poze explicite, reviste si tot ce este legat de sex se gasesc oriunde expuse, la indemana oricui. Cred ca ar trebui sa ne gandim ca, nefacandu-le educatie sexuala, ne aruncam copiii intr-o dimensiune extrem de periculoasa, dar fara sa-i pregatim cu nimic. Este un act de egosim din partea noastra, ca, pentru confortul si stanjeneala noastra, sa ii lasam fara aparare si atat de expusi, victime sigure.

Asadar, vorbiti cu copiii vostri despre sex.

Nu exista un moment anume cand sa faceti asta. Si nici nu cred ca este bine sa provocam noi aceste discutii. Cel mai bine este sa asteptam ca, in mod natural si firesc, sa intrebe ei, asa cum ne intreaba atatea alte lucruri. Si fiti siguri ca nu veti scapa de aceste intrebari. Fiecare copil si le pune la un moment dat, si este crucial sa fim pregatiti pentru acest moment.

Ca sfaturi de abordare a problemei, va dau doua, din experienta mea si din ce am sintetizat de la cursurile cu profesorul Colceag:

1. ca orice altceva, la copiii este mult mai eficient daca le prezentam totul ca o poveste. Am ajuns la concluzia (ca mama de copil EXTREM de... plin de personalitate - ca sa nu il etichetez ca incapatanat :) - ca aceasta metoda nu da gres la nimic... orice ai avea de facut cu el, nu are rost sa te mai lupti... neuronii tai vor ceda inainte ca el sa cada de acord sa faca ceva. Asadar, prezinta totul ca o poveste... Eu i-am facut asa o poveste cu mine si sotul meu, cu iubirea care ne-a legat, el printul minunat, eu printesa (i-am aratat poze de la nunta si a fost fascinat, desi era un pic trist ca nu a fost si el acolo. Ca atare, i-am promis ca serbam 10 ani de casatorie si facem o noua nunta, ca sa fie si el prezent. Problema este ca asta va fi peste 3 ani, iar el nu prea are notiunea timpului, si, mai mult, cand isi doreste ceva, intreaba de vreo 10000000000000000000000000 de ori pe zi cand se aprope acel moment atat de asteptat. Tot ce sper este sa uite curand de nunta, pentru ca nu cred ca rezist la 3 ani de 1000000000000000000 de intrebari zilnice). Deci, spuneti-i copilului povestea voastra.
   
   La partea sexuala m-a ajutat foarte mult o carticica, tot ca o poveste ("Poveste de trezit copiii - cum venim pe lume" - o gasiti la Ditta pe blog), pe care am luat-o, intamplator, vara trecuta, nimerindu-ma la lansare in Sibiu. Mi-a fost de mare ajutor si ca poveste, pe care am adapatat-o cum am considerat eu, si ca desene si ca analogie cu alte animale care fac pui (si aici o alta lectie: unele nasc pui vii, altele fac pui din oua etc - material de studiu fascinant pentru el; copiii mici sunt foarte legati si interesati de natura, animale - inca).

2. dezbraca discutia pe care o porti cu copilul  de puternica componenta sexuala cu care ne-a obisnuit societatea in care traim. Si leaga-i toate informatiile despre sex de latura iubirii, a familiei, a respectului. Prezinta totul ca o iubire fara seaman (asa cum trebuie sa si fie) si pune accent pe acest aspect. Sa simta si sa inteleaga ca a aparut in urma unui act de suprema iubire. Si legand aceasta emotie de informatiile sexuale, copilul tau nu va rezona niciodata cu trivialul si sexul gol, neincarcat de emotia inaltatoare specifica omului. Indrazanesc sa iti spun ca, legandu-i aceasta emotie de informatiile sexuale, i se va parea dezgustator si dezumanizant un film pornografic.

Iar acum, iti mai spun doua lucruri, de data asta din postura de coach:

1. pornografia da adictie, exact ca un drog, are acelasi mecanism. Iti las un filmulet ca sa intelegi, ca o poveste desenata (si noua, oamenilor, ne plac povestile mai mult decat ne dam seama) cam ce inseamna aceasta dependenta:

2. Mare atentie la EMOTIA pe care le-o transmiteti in timpul discutiei. Stiti de ce avem atatea informatii despre cum trebuie sa fim, ce trebuie sa facem etc etc, dar nici una nu ne ajuta? Pentru ca o informatie neansotita de emotie, este o informatie goala care nu ne va ajuta cu nimic, nu o vom pune si in practica. In schimb, orice informatie insotita de o emotie, va fi perfect aplicabila in viata noastra. Ca atare, povestea de iubire si aura romantica ar trebui sa fie emotia de care sa atasati aceste informatii. Si atunci ne diferentiem ca oameni de sexul animalic, pentru pura placere, neansotit de focul iubirii. Care lasa mari goluri si traume in sufletul oricui. Pentru ca este ceva ce facem contra noastra, si tot ce facem contra noastra lasa urme, raneste, doare...indiferent ca vrem sa acceptam asta sau nu...

In concluzie, am vrut neaparat sa discut asta cu tine. Pregateste-te, infrunta-ti propriile limite si prejudecati, si abordeaza cat mai firesc si natural acest subiect cu copilul tau, atunci cand ti-o va cere. Si se pare ca ii framanta acest subiect destul de devreme... :)