Despre frica (2) - vindecarea de frica
Simplu. Sanatos. Natural. Realizabil
Bibliotecă

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava

Despre frica (2) - vindecarea de frica

Curajul inseamna sa mergi inainte in ciuda friciiDupă ce am aflat ce este frica si câte forme poate lua, hai să vedem cum ne putem vindeca de ea. Am să pun un fragment din cartea lui Deepak Chopra despre frică, o carte vindecătoare prin ea insăsi. Este tot ce poate fi mai bun despre vindecarea de frică...

„Deci, care este cel mai bun mod de a trata numeroasele aspecte şi deghizări ale fricii?

Indiferent de faza în care se află o persoană, frica poate fi eliberată. Se începe prin a vorbi liber şi clar despre frica pe care o simţiţi. Dacă pare imposibil, din cauză că aţi fost învăţaţi că frica este un semn de slăbiciune, vorbiţi despre acest lucru. 

Vinovăţia este un obstacol uriaş în acest sens - şi la fel este şi ruşinea. Dar trebuie găsită o breşă şi cred că următorii paşi sunt eficienţi:

  •  Recunoaşte-ţi frica, privind-o ca pe o senzaţie corporală.
  • Consideră că această senzaţie îşi are rădăcinile în energii vechi, ce au fost acumulate.
  • Cere energiei înmagazinate să iasă din corpul tău.
  • Ajută această eliminare de energie, până când ai eliberat tot ceea ce e gata să plece chiar acum.

Fiecare pas are propria sa tehnică. La început, a simţi frica sub forma unei senzaţii corporale, te face să o scoţi din domeniul minţii.

Frica are o voce. Ea vorbeşte despre numeroase pericole; acumulează scenarii catastrofice - şi trece la nesfârşit de la unul la altul. Ca voce, frica este extrem de convingătoare, iar cuvintele sunt în legătură cu reacţiile fizice. Acestea sunt mult mai uşor de eliberat decât gândurile. Gândurile vin şi pleacă - adesea crescând în intensitate, pe măsură ce le opui rezistenţă. Senzaţiile fizice sunt mai obiective.

Mai întâi, localizaţi-vă senzaţiile fizice de frică. Ele includ adesea muşchi încordaţi - deci, mai întâi exploraţi zonele sensibile ale gâtului, frunţii, pieptului, fosei stomacului şi spatelui inferior. Câteodată simţim o mare slăbiciune sau greutate în braţe şi picioare. Ori de câte ori gândurile voastre o iau razna, este posibil ca tensiunea arterială să crească - dar nu există o modalitate fizică de a simţi acest lucru. Vreţi o senzaţie pe care să o puteţi localiza? Concentraţi-vă pe pulsul în creştere, pe stomacul care tremură, pe genunchii şi picioarele care se înmoaie şi aşa mai departe - pe orice care poate fi asociat cu frică sau nelinişte, în orice formă s-ar manifesta ele.

Aceste senzaţii sunt reziduuri biologice ale unor experienţei.

De exemplu, când îţi aminteşti că te-a înspăimântat ceva, corpul tău - ca şi mintea, de altfel - revăd scena şi, în loc să şi-o reamintească doar, el recreează aceleaşi simptome pe care le-ai simţit în momentul respectiv. Revine aceeaşi senzaţie cumplită de frică, aducând cu ea osemnătură fizică manifestată în trup, care reprezintă expresia energiei sale.

În cadrul vindecării, energia este mai importantă decât gândurile care o însoţesc. Ca o pietricică în pantof, o energie răscolitoare vă reaminteşte constant de prezenţa sa, trimiţând semnale de durere. Nu are nici un rost să vă gândiţi în permanenţă cât de mult vă răneşte pietricica; până când nu înlăturaţi sursa de energie, nu are loc nici o vindecare. Tot aşa, frica şi neliniştea trimit nenumărate gânduri - însă, până când nu înlăturaţi energia care însoţeşte gândurile, nu se va produce o vindecare de durată. Frica se va ataşa la un nou set de gânduri.

Acum, cereţi-i acestei energii să plece şi ajutaţi-o să o facă. Acest ajutor - care reprezintă pasul decisiv - poate fi dat în multe feluri:

  • Respiraţie profundă, relaxată.Cu fiecare inspiraţie, coborâţi aerul până la abdomenul inferior, apoi lăsaţi-l să iasă natural, ca şi cum aţi ofta.

  • Ascultare,întrebaţi în interior ce vrea energia să ştiţi. Noi toţi avem mii de sertăraşe cu traume pe care ni le amintim la un moment dat, fiecare însoţită de propria sa poveste. Deschideţi-vă cu sinceritate, ca să auziţi şi să vedeţi de unde vine energia. Pe măsură ce primiţi mesajele şi imaginile, întâmpinaţi-vă frica cu înţelegere, dându-i posibilitatea de a se debloca şi de a se elibera.

  • Mişcare.Energiile blocate sunt îngheţate; sunt ca nişte blocaje de gheaţă în râul conştientei, sau ca depunerile formate în artere. Ceea ce este înţepenit, trebuie făcut să se mişte. Ceea ce este îngheţat, trebuie să se topească. Multor oameni le este de ajutor să se mişte fizic. Alergarea şi exerciţiile fizice constituie o modalitate bună pentru eliberarea tensiunii superficiale.Energiile profunde răspund atunci când se acţionează fizic asupra lor- prin zvârcolire, zguduire şi tremur, de exemplu - dacă acestea reflectă ceea ce simţiţi. Tropăitul şi bătutul din picioare sunt eficiente, atunci când energia înţepenită îşi are rădăcinile în mânie.

  • Zgomote.Spaima are o voce nearticulată, o voce căreia nu-i plac cuvintele, deoarece ele sunt prea slabe pentru intensitatea sentimentului resimţit. Spaima preferă să ţipe. Ea ţipă, geme, se jeluieşte, scânceşte şi plânge în hohote. Când simţiţi senzaţiile profunde ale fricii, lăsaţi astfel de sunete să iasă firesc la suprafaţă. Nu le înăbuşiţi. (Ţipatul într-o pernă poate fi un ajutor imens.)

Începeţi mai blând, prin modularea vocii. Când simţiţi o senzaţie corporală, murmuraţi sau gânguriţi tonul acelei senzaţii, apoi lăsaţi energia să-l poarte, înalt sau grav, oriunde vrea el să meargă. Dacă sunetul nu vi se pare potrivit, începeţi cu acel „Hmm" satisfăcut, ce apare spontan la gândul că mâncaţi ceva delicios. Aceasta este o intonaţie posibilă - şi există şi multe altele, cum ar fi gemete, oftaturi de dezamăgire, mormăituri guturale ce însoţesc un efort fizic etc. S-ar putea să vă feriţi de tonurile durerii, de vaietul său strident, sau de plânsul în hohote al copilaşului, care-i zguduie întregul trup - însă ele vă sunt încă accesibile, cum ar fi ţipătul, care este prima reacţie la o lovitură, în special dacă vine prin surprindere. Toate acestea aparţin arsenalului vostru folosit împotriva fricii şi, întrucât ele vă implică atât trupul, cât şi centrii emoţionali ai creierului, sunetele au o capacitate puternică de a localiza suferinţa, de a o exprima şi, apoi, de a o elimina"

Ca să ințelegi mai bine despre ce este vorba în acest ultim paragraf legat de zgomote, îți mai las niște linkuri către articole foarte bune și care explică foarte bine acest aspect:

„Există un alt element crucial pentru eliberarea fricii.Am observat că suntem dispuşi să eliberăm cele mai intime şi mai ascunse frici, atunci când avemun sentiment de încredere, încredere înseamnă că ţi se oferă asigurarea că eşti în siguranţă- şi o poţi accepta.Ambele părţi sunt necesare - trebuie să existe oferta deschiderii emoţionale şi, de asemenea, capacitatea de a accepta că există cu adevărat un refugiu sigur.

Întrebarea este, unde putem găsi această încredere? În primul rând, trebuie să aveţi încredere în voi înşivă, să fiţi suficient de siguri că nu veţi fi blocaţi de propria voastră manifestare. Cu toţii ne simţim inhibaţi. Este jenant să-ţi manifeşti sonor spaima. Priviţi înăuntrul vostru şi întrebaţi-vă dacă aveţi vreuna dintre convingerile următoare:

  • Am suferit atât de mult, încât e prea târziu pentru a mă schimba.

  • Aştept pe cineva care să-mi observe suferinţa.

  • Suferinţa mea înseamnă că sunt în viaţă.

  • Merit să trăiesc în acest fel.

  • Strig pentru a fi iubit.

  • Nu-mi este dat să înţeleg.

Fiecare dintre aceste atitudini vă dă un motiv pentru a vă prelungi suferinţa şi a-i bloca eliminarea. De fiecare dată când repetaţi aceste raţionamente, îngroşaţi zidurile care vă întemniţează. Aveţi libertatea de a păstra aceste convingeri cât de mult vreţi - însă energiile blocate devin din ce în ce mai puternice, cu cât sunt reprimate mai mult. Ciclul negării şi al suferinţei trebuie întrerupt, în locul convingerilor negative care au îngroşat pereţii reprimării, începeţi să absorbiţi acele convingeri care subţiază zidurile, chiar dacă nu le-aţi acceptat, încă, în totalitate.

Fiecare convingere pozitivă anulează una negativă:

  • Nu are nici o importanţă cât timp am suferit; mă pot schimba.

  • Poate că nu sunt destui oameni care au observat suferinţa mea şi au luat-o în serios, însă eu am observat-o - şi asta e suficient.

  • Suferinţa nu mă ţine în viaţă - ea îmi închide nenumărate posibilităţi, împiedicându-le să se manifeste în viaţa mea.

  • Merit să fiu vindecat.

  • Nu am nevoie să fiu salvat; am nevoie de ajutor, întotdeauna există cineva dispus să ajute.

  • Fac orice pentru a fi iubit, deci e timpul să găsesc persoana potrivită, cineva care îmi poate auzi cuvintele şi răspunde nevoii mele.

  • S-ar putea să nu înţeleg ce mi se întâmplă acum - dar, dacă voi păşi pe calea vindecării, înţelegerea va veni de la sine.

Ceea ce începeţi acum să faceţi se numeşte o atitudine vindecătoare. De aici puteţi porni în multe direcţii. Păstraţi la îndemână această listă de convingeri şi, atunci când vă simţiţi descurajaţi, întoarceţi-vă la ea. Discutaţi cu alţii cum au transformat ei o atitudine negativă într-una pozitivă. Ocupaţi-vă de un singur punct de pe lista negativă şi dedicaţi-i o zi întreagă, pentru a examina modul în care această convingere v-a afectat - apoi, în ziua următoare, înlocuiţi-o cu o convingere pozitivă. Ţineţi un jurnal în care vă dezvăluiţi vouă înşivă, cu cea mai mare onestitate posibilă, modurile în care vă influenţează atât convingerile negative, cât şi convingerile pozitive.

Dezvoltarea unui nou sistem de convingeri este o campanie militară - şi trebuie să luptaţi din două direcţii.

Dacă citirea afirmaţiilor negative vă trezeşte mânia sau un alt gen de rezistenţă, fiţi foarte atenţi; aţi atins un punct dureros. Dacă simţiţi cu adevărat că nu vă puteţi schimba, când vi se spune că puteţi, vor apărea frustrarea, furia, auto-compâtimirea, defetismul - o mulţime de copii vitregi, care apar ca urmare a acceptării unei resemnări deznădăjduite. Scoateţi la lumină aceste sentimente. Aşterneţi-le pe hârtie. Aşe-zaţi-vă la calculator şi creaţi un document cu titlul: „De ce nu mă voi schimba niciodată", sau „De ce nu observă nimeni că sufăr". Lăsaţi să curgă întregul şuvoi al certitudinii voastre că aţi fost persecutaţi şi nedreptăţiţi, neglijaţi şi trecuţi cu vederea. Nu vă judecaţi gândurile şi nu corectaţi ortografia, în timp ce le scrieţi. Până când nu vă confruntaţi cu ceea ce simţiţi cu adevărat - şi nu cu ce ar trebui să simţiţi - vindecarea nu poate începe.

La un moment dat, veţi schimba direcţia şi veţi fi încântaţi să creaţi un sistem nou, pozitiv, de gândire.

Indiferent de faza în care vă aflaţi pe această cale, aplicaţi în fiecare zi acelaşi mod de reamintire - nu forţaţi nimic.Bucuraţi-vă de fiecare posibilitate minusculă de a înţelege ce se întâmplă, de fiecare deschidere cât de mică.A muta pe rând câte o cărămidă pare a fi ceva lipsit de importanţă - dar vine ziua în care întreaga închisoarea se prăbuşeşte.

Fiţi răbdători şi blânzi cu voi înşivă. Nu vă lăsaţi tulburaţi de mânie. O dată ce ştiţi ce v-a făcut să fiţi mânioşi şi frustraţi, opriţi-vă. Cereţi răspunsuri pentru frustrările voastre; pătrundeţi conştient până la sursa lor cea mai profundă - care este, întotdeauna, frica.

Parcurgerea întregului labirint al neliniştii sau depresiei ar putea să dureze ani de zile - însă, dacă sunteţi hotărâţi, vindecarea durează mult mai puţin decât v-a fost necesar pentru a vă crea rănile, iar eliberarea de spaimă poate veni rapid, încă de la începutul acestui proces, veţi face paşi uriaşi spre vindecare.

Frica poate fi gonită, chiar atunci când există la un nivel foarte profund - dar trebuie respectată, până când găseşti un mod de a scăpa de ea. Întreabă-te despre cât de multă frică, suferinţă şi nelinişte ţi-au vorbit părinţii tăi şi cât de la largul lor s-au simţit când au făcut-o. (Mă refer la propria lor suferinţă, nu la suferinţa pe care le-ai provocat-o tu când te simţeai neliniştit - deşi, şi aceasta îţi poate da câteva indicii.) Dacă-ţi aminteşti că tatăl tău ascundea orice urmă de spaimă şi nelinişte - chiar atunci când banii erau puţini, sau era în primejdie să-şi piardă serviciul, sau îl ameninţa o boală gravă - ai trasat o limită pe care astăzi s-ar putea să-ţi fie greu s-o depăşeşti - acum, când eşti tu însuţi adult. Dacă-ţi aminteşti că mama ta a suferit în tăcere, sau a acceptat pasiv acele situaţii cumplite, pe care nu le putea rezolva - din nou ai desfiinţat o limită pe care s-ar putea să o fi integrat, copil fiind, în fiinţa ta interioară.

Limitele emoţionale sunt transmise de la o generaţie la alta. Terapeuţii pot pierde ani de zile cu anumiţi pacienţi, înainte ca aceştia să se deschidă. Respectă-ţi sistemele defensive, chiar în timp ce lucrezi pentru a le anula. Zidurile interioare nu se demolează; ele se dizolvă. Deci, să nu crezi că cineva se aşteaptă ca tu să-ţi ataci cu mult curaj sistemele defensive şi să te arunci asupra lor ca un războinic.Armele tale cele mai importante sunt: dorinţa de a acţiona, sinceritatea şi răbdarea.

După ce ţi-ai construit un spaţiu pentru a avea încredere în tine, acum ai nevoie de altcineva în care să ai încredere.Vindecarea nu este o lucrare solitară. Nu aşeza automat în capul listei pe cel mai bun prieten, soţul/soţia, sau sora mai mare. Fii obiectiv în legătură cu cine este disponibil din punct de vedere emoţional şi cine nu este. Caută pe cineva care e tolerant şi îşi acceptă propriile defecte, cineva care este un bun ascultător şi nu-şi impune altora judecăţile proprii. Aceştia sunt oamenii în care poţi să începi să ai încredere. Abordează o astfel de persoană şi cere-i permisiunea să-i împărtăşeşti o anumită suferinţă despre care vrei cu adevărat să vorbeşti. Este crucial să-i spui totul, pentru că, dacă tu te aştepţi ca cineva să fie deschis cu tine, este corect ca şi tu să fii deschis cu acea persoană. Totuşi, dacă simţi o suferinţă acută, e total justificat ca tu să-i ceri să-ţi acorde un interval de timp, în care discuţia va fi numai despre tine. Convenţia implicită este că, atunci când acea persoană va avea propria suferinţă, tu vei fi disponibil.

Fii simţit şi dă-ţi seama, atunci când ai mers prea departe şi doar ai folosit urechea înţelegătoare a altuia ca pe o zonă de descărcare. Nu cere sfaturi. Cea mai bună folosire a simpatiei este aceea de a găsi pe cineva în care să ai suficientă încredere pentru a începe procesul de eliberare, pe care trebuie să-1 continui, apoi, de unul singur.

Intenţia ta este de a aduce la lumină energiile timide, ascunse, stânjenitoare, vinovate sau scandaloase.

Oare avem o asemenea persoană în vieţile noastre? Nu, nici vorbă de aşa ceva.

Două lucruri se pot spune în această privinţă, în primul rând, poţi căuta un ajutor profesionist, care te face să te relaxezi, întrucât ai deplină încredere şi astfel avansezi cu viteza ce ţi se potriveşte şi simţi - nu cu mintea, ci cu inima - dacă el sau ea este suficient de deschis/ă pentru a accepta energiile întunecate pe care vrei să le eliberezi.

În al doilea rând, există o lege spirituală în care am ajuns să cred în totalitate, de-a lungul anilor: atunci când eşti pregătit, îndrumarea va veni. Bazează-te pe oamenii care sunt acum în viaţa ta; priveşte-ţi în faţă energiile întunecate, cât de cinstit poţi; respectă-ţi propriile limite, cât şi pe cele ale tuturor care sunt în jurul tău.

Pe măsură ce îndepărtezi fiecare foaie de ceapă, profesorul care te poate conduce va apărea aproape miraculos, chiar în momentul când îndrumarea este necesară"

Fragment din cartea :

DEEPAK CHOPRA- VINDECAREA SUFLETULUI DE FRICĂ SI SUFERINTĂ, Editura For You

Daca ai nevoie de ajutor ca să înțelegi ce se ascunde în spatele blocajelor și suferintelor tale, poti să suni la 0748210397 sau să scrii un mail la mamicilasuperlativ@gmail.com pentru a te programa la ședinte de coaching cu mine.

Ce se intampla in coaching si de ce ai veni la o sesiune de acest fel

Ce se intampla in coaching si de ce ai veni la o sesiune de acest fel

Ce fac si ce nu fac eu ca si coach. Cu ce te ajuta o sesiune de coaching.Ce pot face pentru tine.
mai multe detalii
Ce este coachingul

Ce este coachingul

Definitia coachingului - Coachingul este despre comoara care exista in absolut fiecare om ( desi de cele mai multe ori este nedescoperita) si reprezinta un dialog fascinant prin care te pot ajuta sa ti-o descoperi pe a ta.
mai multe detalii
Oamenii- pasari cu aripile crescute inauntru

Oamenii- pasari cu aripile crescute inauntru

Stii exact cand ai incetat sa mai fii copil si te-ai transformat intr-un adult? Un adult care are impresia ca la varsta asta nu mai are voie sa se joace, sa rada, sa danseze, sa citeasca si sa creada povesti?
mai multe detalii
Cum sa-ti traiesti viata de-a latul, nu de-a lungul

Cum sa-ti traiesti viata de-a latul nu de-a lungul

Stii ce inseamna sa nu poti fi prezent in viata ta? Este ca o pierdere de memorie, ca o amnezie...nu retii momente importante, amintiri frumoase ( sau rele ) din viata ta, se scurge viata pe langa tine cum se zice
mai multe detalii
Drumuri catre Sine

Drumuri catre Sine

Fiecare dintre noi avem "scheletul nostru din dulap"de care suntem mai mult sau mai putin constienti. Emotiile noastre refulate de care noi nu stim, dar corpul nostru stie, el le-a memorat si striga cu disperare, sub diverse forme (boala, depresie, obezitate, alcoolism etc ) sa le scoatem la suprafata si sa le traim.
mai multe detalii
Vindecarea prin iubire

Vindecarea prin iubire

Cum sa te vindeci relationand cu ceilalti? Am invatat ca sa ajuti, sa asculti, sa mangai, sa spui o vorba buna, sa ierti... orice relatie interumana izvorata din dragoste si empatie este un bine pe care ti-l faci de fapt tot tie... nu putem trai singuri si nu putem trai doar pentru noi.
mai multe detalii
Despre frica (1) - anatomia fricii

Despre frica (1) - anatomia fricii

Anatomia fricii - să vorbim despre frică... pentru că, din pacate, este fundamentul pe care iși duc viata foarte mulți oameni. 'Frica este principalul obstacol în evoluția spirituală a omului. Frica măsoara distanța care ne desparte de Divinitate".
mai multe detalii

Cum sa faci din faliment un succes personal

Arta japoneza de recuperare a unui vas spart
mai multe detalii

Alba ca Zapada si Umbra din noi

Cum sa acceptam si sa traim cu partea mai putin frumoasa din noi
mai multe detalii

Ce am mai invatat trecand inca un an

Concluzii, experiente, invataturi
mai multe detalii

Recomanda si altora aceasta pagina!

Distribuie pe Tumblr submit to reddit