Despre frica (1) - anatomia fricii

Astăzi să vorbim despre frică... pentru că, din pacate, este fundamentul pe care iși duc viata foarte mulți oameni. Si pentru că eu mi-am dus multa vreme viata terorizată in subconstient de aceasta frică, trecând prin toate etapele ei, pe care vi le voi descrie mai jos.

'Frica este principalul obstacol în evoluția spirituală a omului. Frica măsoara distanța care ne desparte de Divinitate"( din păcate nu rețin cine a spus acest minunat lucru)

Ceea ce pare de-a dreptul paradoxal este faptul că ne obisnuim și cu frica, atunci când ameninţările nu dispar - aşa cum observăm în cazul copiilor care nu pot scăpa de violenţă şi abuzuri.

Dar ea este trăită, poate, cel mai evident, în timpul războiului. ..Iata ce povesteste un membru al unei asociatii umanitare din timpul razboiului de la Sarajevo: „Am fost la Sarajevo ca membru al unei misiuni umanitare, la mijlocul anilor nouăzeci", mi-a spus, de curând, un bărbat. „Imaginea era groaznică. Trăgătorii îşi descărcau armele din clădiri. Bombardamentele de artilerie erau cotidiene. Oamenii se plimbau, deşi ştiau că pot muri cumpărând fructe dintr-o piaţă, sau, pur şi simplu, mergând de la parcare spre serviciu.

Ca vizitator în acest iad făcut de om, am simţit frica ce nu te părăseşte niciodată. Atunci când îţi iei prânzul, sau bei o ceaşcă de cafea la o cafenea, viaţa normală este doar un văl transparent. Ceea ce am simţit tot timpul a fost frica - ea reprezenta fundamentul realităţii. Inima mea găsea un motiv să bată puternic cel puţin de zece ori pe zi - iar să adormi noaptea era aproape imposibil, dacă nu erai extenuat până la punctul în care trupul nu mai avea nici o altă alternativă."

„Populaţia din Sarajevo a suferit mult mai mult timp şi mult mai intens decât aş fi putut-o trăi eu vreodată, ca vizitator. Era ciudat cum unii puteau fi aproape bine dispuşi şi normali, în timp ce alţii erau cufundaţi într-o letargie profundă, comportându-se ca nişte somnambuli. Bărbaţii, mai ales, îşi manifestau frica prin mânie. Puteai auzi discuţii despre inamic şi revanşă peste tot pe unde mergeai -şi, dacă încercai să atragi atenţia asupra adevărului că violenţa dă naştere la violenţă, riscai să fii bătut.

Femeile, pe de altă parte, erau cufundate într-o stare jalnică de neajutorare. Nu-ţi dai seama de lumina şi vioiciunea pe care femeile le aduc existenţei de fiecare zi, decât atunci când acestea nu mai există. In Sarajevo nimic nu era luminos şi plin de viaţă. Aproape că-mi venea să cred că nu se vor mai putea naşte niciodată fetiţe nevinovate. Va fi doar o negură nesfârşită, veşnică."

Care este mecanismul:

• Apare intai sentimentul de șoc și amorțeala, adică acel sentiment de negare si ignorare a realității. Acel sentiment care ne face sa ingropăm totul in noi, să nu lăsam emoțiile sa iasă la suprafață. După un timp acest șoc se diminuează și emoțiile tind să erupă la suprafață, exact ca un vulcan puternic care clocotește de multă vreme. Emoțiile blocate ale fricii, mîniei și tristeții caută un drum spre ieșire. Ceea ce aleg oamenii de cele mai multe ori să facă intr-o astfel de situație este, din pacate, să decidă că a le opri revărsarea naturală este mai bine decât să dea piept cu ele. Și să ramâna in starea de amorțeală, chiar dacă asta inseamna o viață de legumă....de spectator al propriei vieți...și astfel alegem să ne comprimăm lumea interioara in jurul unui singur comportament...care maschează și ține în spate o tona de durere netraită, inabușită. De exemplu, un obez este o persoana care și-a comprimat intreaga sa lume in jurul mâncatului compulsiv...și dacă îl întrebi care este problema lui îți va spue că singura lui problemă este că nu se poate abține să mănânce și de aceea este gras. Dacă nu pici in capcana vorbelor sale și explorezi ce se află în spatele acestei declarații, vei descoperi o lume de durere si suferință, comprimată in obsesia de a mânca, în frica de a da piept cu propriile emoții. Conştiinţa comprimată răpeşte în multe moduri libertatea. Ea este ca o menghină invizibilă, care restrânge reacţia emoţională, reducând la minimum forţa vitală, capacitatea de simți emoții și empatie.

• Apoi apare sentimentul de vulnerabilitate și neajutorare, adică atunci când mintea, în incercarea de a reactiva mecanismele de apărare, este copleșită de șuvoiul de emoții care nu mai pot fi oprite. Când îți dai seama că nu mai ai nici un mecanism de apărare impotriva fricii, atunci te simti vulnerabil, neajutorat, expus.Și este foarte greu să trăiești cu sentimentul neajutorării, pentru că insăși prezența lui creeaza frică. ...În tot acest timp, mintea luptă continuu să redobîndească controlul...

• Atunci când mintea nu reușește să redobîndească controlul într=un timp relativ scurt, apare panica. Panica apare atunci când mintea este atât de împovărată de suferință încât nu mai este coerenta. Panica este una dintre cele mai înfricoșătoare sentimente pe care le poate trăi un om, și este intotdeauna de scurtă durată, deoarece mecanismul minte-trup luptă din răsputeri să restabilească echilibrul. Legat de acest lucru, o imagine generata în minte poate fi percepută ca și cum ar fi ceva real din exterior și declanșează o reacție în lanț a fricii care greu mai poate fi oprită. "La data de 16 decembrie 1998 ora 10, in Japonia, in timpul unui cunoscut desen animat ( Pochemon) 700 de copii au fost transportati de urgenta la spital cu salvari sau masini de pompieri din cauza declansarii crizelor de epilepsie. Peste 200 de copii au ramas in spital pentru ingrijire pe o perioada mai lunga ( Science en vie Junior, 1998). Se pare ca o singura scena din acest desen animat, in care monstrul Picacky se afla in centrul unei explozii de lumina a declansat la atatia copii crize epileptice sau boli de epilepsie."( Virgiliu Gheorge- Efectele micului ecran asupra mintii copilului)" . În concluzie, grijă mare la ce se uita copiii la televizor, ideal ar fi să nu se prea uite deloc.

• Mânia este considerată o emoție primară, dar în contextul și în lumea fricii, ea este un mecanism de apărare. Oamenii devin mânioși atunci când sunt incapabili să își stăpâneasca sentimentele de neputință. În contextul fricii mânia ne dă senzația că am reluat controlul asupra sentimentelor noastre, și, în plus, este un mod de eliminare a emoțiilor în exterior.Trebuie să devenim însa conştienți de emoţia primară, înainte de o putea elibera. Dacă ştim că emoţia primară este neajutorarea - în atacurile teroriste, aceasta era foarte uşor de acceptat - mânia poate fi stăpânită şi observată ca ceea ce este ea în realitate, un mecanism de apărare. Dacă refuzăm să acceptăm că ne-am putea pierde vreodată stăpânirea de sine, devenind neajutorați, mânia se justifică pe sine ca fiind răspunsul „corect". De aici, calea până la intoleranţă şi violenţă este scurtă. Și exemple avem multe, din păcate, chiar recente.

• Neliniștea este o frică cronică, o groază fără nume....frica devine neliniște atunci când o amenintare a trecut dar nu poate fi uitată. Câți dintre voi, după atentatele din Franța nu simțiți aceasta neliniște, deși pericolul a trecut deocamdată? Neliniștea aceasta este bazată pe memorie ( e evenimentelor recente), este declasată deci de un mecanism interior.

• Depresia este durerea indreptată împotriva sinelui, și are la bază frica și neliniștea. Depresia este ultimul front pe care se dă bătălia împotriva fricii, o ultimă linie de apărare a minții, o ultimăa sansă. Acesta este momentul în care mulți oameni renunță la viață, epuizați, nefericiți, extenuați. Este o tragedie să vezi o ființă atât de minunată ca omul, cum se stinge închisă în acestă menghina cumplită. Știu prin fiecare fibră a sufletului meu si a corpului meu ce inseamnă depresia, m-am luptat mult cu ea si am reușit sa mă ridic, să-mi aduc aminte de valoarea si splendoarea a ceea ce sunt. Probabil că scopul final și misiunea mea va fi, până la urma,lupta cu acest flagel groaznic al omenirii contemporane, mai mult ca oricând.

Acum, că am ințeles mecanismele, anatomia fricii, să vedem cum scăpăm de ea. Revin mâine cu un articol despre vindecare de frica.

PS- acest articol si următorul au la bază minunata carte DEEPAK CHOPRA-"Vindecarea sufletului de frică și suferința", un autor pe care îl admir foarte mult și prin ale cărui cărți am primit multe informații care au dus la vindecarea și înțelegerea mea.