De ce sa-mi trimit copilul in tabara- Magia taberelor

Taberele sunt pentru copii ca Hogwarts-ul pentru Harry Potter.. In timp ce doar o mica parte din copii va merge vreodata la internat, si niciunul din ei la o academie unde sa faca parte dintr-o echipa de vrajitori, toti isi imagineaza ca vor merge la Hogwarts, pentru ca intruchipeaza locul in care copiii sunt ei insisi.

Din povestirile geniului J. K. Rowling despre Harry Potter, se intelege ca aventurile incep doar dupa ce nu mai sunt prin preajma cei care “fac regulile”, si anume parintii (sau, in cazul lui Harry, groaznica lui matusa si unchiul, pentru ca isi pierduse parintii). Odata ce esti in tabara, departe de mama si tatal tau intotdeauna vigilenti, poti merge in locuri in care sa ai aventuri cu prietenii, unde sunt reguli noi, alt context, alti oameni in jurul tau. Acelasi fenomen de separare a copiilor de parintii lor se regaseste in centrul oricarui desen animat ( ca sa nu mai vorbim de arhetipuri, de calatoria eroului, firul rosu al tuturor povestilor): mama lui Bambi, care este omorata; Nemo este separate de tatal sau; Ariel, Mica Sirena, scapa de tatal sau arogant, mama ei nefiind vreodata in peisaj; Regele Leu fuge de acasa dupa ce tatal sau este omorat. Daca adevaratii copii nu pot sa mearga la Hogwarts sau, cum a facut Regele Leu, sa piarda timpul cu suricatele, ceea ce pot face este sa mearga in tabere.

 In discutiile cu copiii care au fost in tabere, una din propozitiile pe care le folosesc de fiecare data este: “Aceasta nu este o lume reala.” Este intotdeauna un compliment ce sugereaza ca lucrurile care se pot intampla acolo, nu vor avea loc niciodata in afara taberii. Eu cred ca aceasta se datoreaza faptului ca amintirile din tabara apartin exclusiv copiilor.

Iata ce scrie Michael Thompson, un adevarat “guru” al taberelor, in cartea sa “Homesick and happy” : “Experientele din tabere sunt atat de pline de viata, de semnificative, incat iti vor ramane in memorie pentru totdeauna, iar evenimentele ulterioare le vei compara inconstient cu momentele cheie petrecute in tabara. Eram odata la cina impreuna cu sapte persoane de varsta mijlocie si am inceput sa vorbesc despre activitatea mea de consultant in tabere rezidentiale. Imediat, cei care participasera la asemenea tabere au inceput sa deapana amintiri. Mitch Zuckoff, un profesor de jurnalism al facultatii Boston si cel mai citit autorul al New York Times-ului, care a scris cartea „Lost in Shangri-La” a marturisit cu incredere, „Nu exista un premiu mai important decat cel din tabara” apoi, a inceput sa povesteasca despre un hanorac cu o litera M imprimata pe care l-a castigat la varsta de 12 ani intr-o tabara. In timp ce descria piesa vestimentara si depana amintiri, numele indian inventat, ritualurile sale pretioase, linia coastei si realizarile in materie de catarat ce l-au condus spre victorie, vocea ii era complet diferita. Sotia lui a marturisit ca nu si-a aruncat hanoracul , era intr-un dulap acasa, putea spune exact sertarul in care se afla. „Draga mea” spuse el glumet,”ar trebui sa ne uitam la hanorac cand ajungem acasa”. A sunat ca si cum s-ar fi referit la o bucata de material seducatoare, desi nu era nici pe departe asa ceva. Toata lumea de la masa a vazut ca el chiar voia sa se duca acasa, sa vada hanoracul si sa isi aduca aminte de momentul in care l-a primit.”

Toate aceste povestiri curg din ceea ce se numeste „magia taberei”. Aminteste-ti si tu acele experiente din taberele in care ai fost ca si copil. Vei vedea ca ies la suprafata imediat si sunt foarte incarcate cu emotie.

Din punct de vedere psihologic, exista cateva elemente ale amintirilor din tabara ce creaza experiente puternic emotionale pentru copii.

 1. Oportunitati pentru imaginatie, joaca si creativitate

 Multe tabere sunt diferite de activitatile scolare, unde majoritatea materialelor sunt aprobate cu grija si “adecvate”. In tabere insa totul este altfel, imaginatia este o oala care fierbe constant. In tabara se invata lectii importante de creativitate si, cel mai important, copiii se proiecteaza pe ei insisi in lume. Zilele de tabara sunt o ocazie pentru creativitate constanta si inventii.

 2. Tabara nu este scoala (nu teste, critici, sau evaluari)

Daca un aspect important al taberelor este faptul ca parintii nu sunt prezenti, un alt aspect la fel de important este faptul ca tabara nu este scoala. Acest simplu fapt poate produce o schimmbare extraordinara in climatul zilnic al unui copil, si, prin urmare, in viata lui emotionala. Lucrurile bune se intampla copiilor cand sunt eliberati de presiunea criticilor, a comparatiilor, evaluarilor si straduintelor, care fac inevitabil parte dintr-o zi de scoala obisnuita. Hai sa fim sinceri; nu este vorba doar despre o zi de scoala. In echipele scolare, la concursuri si olimpiade, la lectiile de muzica si de dans, copiii sunt scaldati in cele mai inalte asteptari si evaluari constante formale si informale de-a lungul anului scolar. In orice caz, pentru ca aceasta presiune face parte din aerul pe care il respira copiii in scoli, de cele mai multe ori ei o accepta si nu o remarca atat de mult pe cat ar trebui, chiar daca sunt in fiecare moment constienti ca exista. Mizele scolii sunt inalte; si rezultatele bune si cele proaste au consecinte. Copiii simt asta in fiecare zi.

 Vacanta de vara poate fi benefica pentru toti copiii si taberele pot oferi atat o oportunitate de scadere a stresului, precum si sansa de a explora modele diferite de invatare pentru toti copiii . Lance Ozier, autor si educator, vede tabara de vara ca un “ mediu vibrant pentru dezvoltarea abilitatilor si cresterea socio-emotionala prin arta, media, muzica, sport si o gama de alte activitati” . El este de accord cu Richard Louv, autorul “The Last Child in the Woods” , care sustine ca tabara are in vedere “ maladia deficitului de natura”, dar el duce tabara un pas inainte si o vede ca pe “o serie de potentiale ore unde copiii pot sa-si imbunatateasca abilitatile si competentele”.

Diferenta esentiala dintre cele doua (scoala si tabere), are mai degraba de a face cu mizele mari ale scolii, comparat cu mizele relativ joase ale taberei. S-ar putea argument ca tabara este plina de concursuri, competitii si evaluari. Este adevarat. O echipa castiga batalia culorilor; cursele sunt cronometrate; exista premiu pentru cel mai bun participant. Poate nu este de fapt atat de diferit de scoala. Totusi, in tabere, multe din competitii sunt defapt joaca sau pseudocompetitii care pun nevoia noastra intensa de a castiga intr-o lumina distractiva. Concursurile din cadrul taberelor te invata sa fii capabil de a face eforturi eroice, de a rade despre asta si de a merge mai departe. Concursurile din tabere , organizate cum trebuie, sunt o joaca de grup.

 3. Dezvoltarea caracterului- "Ma simt o parte din ceva mai maret"

Unul dintre cele mai grozave lucruri legate de tabere este impactul pe care aceasta perioada il va avea asupra dezvoltarii copiilor. Vor invata sa fie o echipa, sa-si faca niste reguli dupa care sa functioneze, vor invata sa le respecte si sa-si intinda o mana de ajutor ca sa reuseasca toti.

 Autorul de editoriale al New York Times-ului, pe nume David Brooks, scrie ca sociologul Craig Smith si colegii lui de la Notre Dame au descoperit ca adultii tineri traiesc intr-o atmosfera de "individualism moral extrem". Multi se pierd cand vine vorba de implinirea regulilor morale ale vietii din comunitate, Brooks scrie ca datorita faptului ca "nu li s-a dat ocazia sa isi dezvolte intuitile morale, sa vada imaginea de ansamblu, sa isi corecteze comportamente ce pot fi degradante".

Datorita faptului ca participantii sunt impreuna 24/7, ca impart camereele, ca sunt obligati sa gateasca poate impreuna, ca participa la jocuri si concursuri pe echipe, stiu imediat cine e dornic sa ajute si cine nu. In scoala poti ignora pe cineva care nu se implica, dar intr-o tabara de 10 zile e imposibil. Nu spun ca copiii din tabere sunt perfecti. Pot fi barfitori si cruzi, pot exclude si rade de altii, se pot fofila si inventa scuze. Cu toate acestea, din experienta, pot afirma ca nivelul de considerare in tabere este foarte ridicat si participantii sunt mandrii sa lucreze la un nivel mai ridicat de moralitate aici decat in viata de zi cu zi. "Nu este ca in lumea de afara". Mi-au marturisit ca nu se comporta atat de bine in lumea reala precum o fac in tabara. Ceea ce de demn de subliniat este ca acest sentiment se simte imediat cand copiii se intorc la scolile de acasa.

Acestea se intampla deoarece este dificil pentru copiii sa aiba o perspectiva a comportamentului fata de ceilalti, acasa. Insa, din momentul in care ajung in tabara, copiii se axeaza pe valori.

Cel mai important lucru legat de lista directa a valorilor din tabara, este invatarea si intelegerea usoara a acestora cat si faptul ca fiecare copil poate vedea cum se aplica sau nu in fiecare zi.

 4. Dimensiuni sacre: "daca am putea sa ne oprim si sa ne uitam in jur"

Pentru mine, una dintre motivatiile organizarii taberelor este de a-i duce pe copii departe de betoanele si poluarea oraselor.

 Daca doar ne-am face timp sa ne oprim si sa ne uitam in jurul nostru, putem admira foarte usor partile frumoase ale vietii: rasariturile, apusurile , stelele stralucind noaptea pe cer. Chiar si norii intunecati ai unei furtuni pot sa apara frumosi in urma dansului de lumini stralucitoare de prin ei… Dar trebuie sa admit ca cel mai mare aspect al vietii de tabara este faptul ca trebuie sa ne petrecem timpul aici cu toata lumea in jurul nostru.

 5. Independenta, stima de sine si identitatea

Probabil singura si cea mai importanta descoperire in literatura legata de tabere este faptul ca toti copiii care au participat la tabara se intorc acasa simtindu-se independenti si increzatori. Ei au o stima de sine mai mare decat o aveau atunci cand au plecat in tabara pentru ca adevarata stima de sine nu vine in urma premiilor, ci din experientele de construire a abilitatilor si contribuirea la binele comunitatii. Toate taberele, fie ca sunt tabere in care se doarme peste noapte fie ca sunt excursii de zi, fie ca se pune accent pe apa , pe munti, pe calaritul cailor, sau calatorii, sunt destinate sa creeze experiente de success pentru copii.

Cercetarile arata ca 92% dintre copiii care merg in tabara spun ca ei se simt mai bine in legatura cu ei insisi, ca un rezultat al taberei. Participantii si parintii lor raporteaza o crestere de incredere, independenta si maturitate, ca un rezultat al experientelor din tabara, iar aceste castiguri sunt metinute 6 luni mai tarziu.

Multi dintre copiii care merg in tabara sunt schimbati in moduri pe care parintii lor le pot observa imediat, pentru ca atunci cand se intorc, ei vor sa ajute prin casa de exemplu. Nu este magic; este o simpla schimbare in personalitate. Cand mama ta iti cere sa iti strangi hainele, te simti ca un copil mic. Un copil de 12 ani gandeste despre el :” Ea imi spune sa fac genul asta de lucruri de cand eram mic. Este enervant si ma face sa ma simt ca un copil.’ Dar cand este departe de casa si este rugat de catre personalul taberei sa-si curete camera, se simte total diferit in legatura cu asta.

 In primul rand, vocea este diferita; nu este mama lui. In al doilea rand, de obicei el vrea sa castige respectul celor din tabara. In al treilea rand, este rugat sa isi aduca contributia in cadrul grupului. Multi copii au spus ca aranjand masa sau facand curat in tabara se simt diferit fata de momentul cand fac acelasi lucru acasa.

Un copil spunea despre tabara “ Poti fi tu insusi aici.” Aceasta este o afirmatie de pura identitate. De ce un copil poate fi el insusi in tabara si nu acasa? Aceasta este o idée dezamagitoare pentru parintii care isi imagineaza ca ai lor copii se simt mult mai in siguranta si mai iubiti acasa. Este posibil sa fie adevarat, dar sa te simti in siguranta si iubit nu este acelasi lucru ca si experienta adevaratului tau sine. Alegerile de acasa sunt alegerile vechi, de cand erai mic, ceva ce mama si tatal tau si-au dorit intotdeauna. Tu vrei sa ii multumesti, sau sa ii contrazici….. Niciun copil nu isi poate vedea propria identitate clar, cand mama si tata este in preajma, pentru ca toti copiii se vad pe ei, cel putin partial, prin ochii parintilor lor (si aici as putea scrie o carte...pentru ca ceea ce le spunem noi acum, ca si parinti, se va transforma in vocea de maine din capul lor, vocea aceea cu care isi vor vorbi lor; cum ii privim noi acum, ca si parinti, se va transforma in felul cum se vad ei insisi mai tarziu).

Marele educator John Dewey a scris ca “ Sinele nu este ceva gata facut, ci ceva in continua formare prin alegerea actiunilor.” Copiii sunt ceea ce fac; sunt ceea ce aleg. Chiar si cele mai bune scoli nu pot permite copiilor atata libertate de alegere. Taberele , pe de alta parte, ofera multe alegeri: ceea ce fac, de fapt , este de a oferi o sansa pentru formarea identitatii.

 6. Prietenii si abilitati sociale

 Scott Brody, directorul de la Camps Kenwood si Evergreen, sustine ca indatorirea principala a taberei este sa dea copiilor o sansa de a scapa din capcanele sociale si de identitate din scoala primara si gimnaziala. El crede ca tabara ofera oportunitatea de a “se reface” in special pe taramul social. Cand copiii ajung in tabara, “este ca un dialog interior ce are loc in capul fiecarui copil. Si ei inceteaza a se mai vedea pe ei insusi prin ochii parintilor si a celorlalti copii.” Ce se intampla atunci? “ Ei se vad pe ei insisi asa cum vor ei sa fie” , iar aceasta deschide portile copiilor pentru dezvolta prietenii mult mai pline de sens decat au avut in scoala.

 Si aici vorbim despre misterul prietenilor din tabara care sunt impreuna doar cateva saptamani vara, deseori experientele fiind mai apropiate decat ale prietenilor de la scoala care petrec noua luni impreuna.

Cercetarile sustin concluziile lui Scott, si anume ca tabara are un impact asupra vietilor sociale ale copiilor. Copiii isi fac buni prieteni in tabara; aproape 70% dintre ei mentin acele prietenii dup ce se termina tabara. Parintii lor raporteaza cresteri ale comfortului lor social 6 luni mai tarziu dupa tabara si dezvoltarea abilitatii de a fi lider intre colegi. Ceea ce vad in multi participanti ai taberei este o crestere a tolerantei si capacitatea copiilor de a rezolva conflictele. Daca urmeaza sa traiesti intr-o camera cu colegii tai 10 zile, trebuie sa fii abil sa treci peste o lupta, sa tolerezi diferentele, si sa incluzi pe toata lumea in activitati. La scoala poti intoarce spatele si sa te apropii de alt copil. Asta e mai greu daca esti in tabara si stai in aceeasi camera.

 7. O relatie cu natura

Multi oameni care au fondat tabere la sfarsitul anilor 1800 au facut asta pentru ca erau ingrijorati ca tineretul urbanizat este lipsiti de putere si prea sedentar. Daca aceasta era o ingrijorare acum 130 de ani, este – sau ar trebui sa fie – mult mai mare in zilele noastre. Copiii nostri , atat din orase cat si de la periferie, petrec extrem de mult timp inauntru, in fata ecranelor. Prea multi devin obezi si multi nu se mai simt confortabil afara pentru ca au petrecut prea putin timp acolo.

 Au avut loc descresteri dramatice atat in timpul petrecut de copii jucandu-se in aer liber cat si in perioada de timp pe care o petrec afara din casele lor. Potrivit lui Richard Louv, autorul cartii “Last Child in the Woods”, adultii nascuti intre 1946 si 1964 sunt probabil ultima generatie de americani care gasesc statul afara un mod de recreatie. Potrivit cu cercetarile de la Universitatea din Maryland, intre 1997 si 2003 este un declin de 50% in proportia copiilor de la 9 la 12 ani angajati in activitati in aer liber ca si calatoriile, plimbarile, pescuitul, joaca pe plaja si gradinaritul. Dintre mamele din generatia anterioara, 70% isi amintesc ca se jucau afara cand erau copii; doar 26% din ele au spus ca si copiii lor se jucau afara in fiecare zi. Am inlocuit joaca in aer liber cu sporturile de oras, si padurile si curtea cu navigarea pe internet.Cand copiii mici ajung prima data in tabara , ei sunt de multe ori speriati de paienjeni si muste, de ploaie si tunete, de serpi si toate creaturile imaginare care pot exista pe fundul lacului. Este de inteles, pentru ca ei nu au petrecut ore intregi stand in pana la genunchi intr-un parau sau un lac langa casele lor.

 In mod normal copiii trec prin diferite stagii de la a simti ca pe ceva greu statul afara, ca apoi sa ajunga treptat sa se simta mult mai confortabil. Ei se vaita in legatura cu disconforturile. Unele plangeri sunt in legatura cu statul pe pamant, ca se murdaresc sau ca se inteapa cu ace de pin. Multa panica despre drumetii sau sa mearga la toaleta in padure. Insa fiecare experienta este un pas catre independenta si maturitate. Ei se simt triumfatori pentru ca nu mai sunt sclavii fricilor lor. Poate ai o amintire despre entuziasmul de a face o baie intr-un lac sau parau. Treptat, cei mai multi copii devin confortabili cu traitul afara. Ei ajung sa inteleaga ca musculitele sunt doar enervante si pot fi uneori ignorate complet. Ei invata ca pielea te face rezistent la apa; nu ai sa te topesti intr-o furtuna chiar daca esti leoarca. Unul dintre cele mai frumoase lucruri intr-o tabara este sa privesti un grup de copii alergand afara intr-o furtuna puternica de vara , fericiti ca se uda.

 Ca un rezultat al experientei lor din tabara, multi se indragostesc de paduri si de munti. Multe scoli predau stiinta mediului si respectul pentru lumea naturala. Insa nimic nu se poate compara cu trecerea printr-o mlastina si auzirea sunetelor miilor de broaste tipatoare de vara, sau intoarcerea unei pietre si gasirea unei soparlite sub ea. Aceasta este magic. Nu este pur si simplu niciun inlocuitor al observarii naturii cand traiesti in ea, esti parte din ea, inconjurata de ea. Aceasta experienta iti schimba viziunea despre lume.

  9. Relatiile dintre consilieri si copii

Consilierii taberei pot avea un impact pozitiv puternic asupra copiilor din tabara.

Daca eram fortata sa aleg care dintre cele 10 elemente ale “magiei taberei” este singurul cel mai puternic, as fi ales relatia dintre consilieri si copii. Intr-o lume in care copiii nu mai provin din familii numeroase, unde copiii mici nu mai sunt supravegheati de catre fratii lor mai mari, relatia dintre copiii mai mari si cei mai mici poate aduce schimbari in viata si comportamente. Participantii si consilierii se invata unii pe altii lectii importante. Ar fi greu de spus care este mai mult schimbat in urma intalnirii. Consilierii isi impart intelepciunea si lectiile lor de viata (ca si cum ar avea 19 ani) , iar copiii ii invata pe acestia rabdarea, ingrijirea, comunicarea, abilitati si, mai presus de toate, empatia.

 10. Training-ul liderilor

 In tabere, foarte multi copii se ataseaza de personalul taberelor, ii iau ca model si sunt impactati de acestia intr-un mod semnificativ. Tocmai de aceea, personalul taberelor trebuie ales cu mare atentie.

As concentra tot ceea ce trebuie sa fie un adult care face parte din personalul unei tabere intr-o singura propozitie: "Trebuie sa fi un profesor, un model , un mentor; trebuie sa fi prieten . . . Sunt momente cand trebuie sa joci rolul mamei sau al tatalui atunci cand le este dor de casa. Sunt momente cand trebuie sa pui limite si sa fi rezistent. "

 Pe baza acestor principii, imbinate cu cresterea autonomiei si rezilientei copiilor, am conceput tabara de dezvoltare personala pentru copii “Copii autonomi, copii la superlativ” .

 Mai sunt doar cateva locuri. Trimite-ti si tu copilul intr-o experienta speciala de 10 zile, experienta ce va deveni una dintre cele mai puternice amintiri ale sale.