Cum iti dai seama daca copilul tau este abuzat
Simplu. Sanatos. Natural. Realizabil
Bibliotecă

Editorial Mamicilasuperlativ.ro

 

Povestea Naturii

Mame de isprava

Cum iti dai seama daca copilul tau este abuzat ( fizic, emotional, sexual)

 

Cred ca toate stiti si ati vazut oripilantele filmulete de pe camerele de supraveghere de la gradinita particulara din Constanta. Pentru cele care ati "ratat" asa ceva, va las filmuletul  AICI.

Eu nu am sa continui dezbaterile, acuzele, sugestiile, lamentarile si ocarile. Ceea ce vreau sa fac legat de acest subiect este sa va spun ce intrebare MAJORA am eu in situatia mai sus descrisa si cum, pornind de la ea, putem sa invatam impreuna ceva extrem de important.

Intrebarea mea este: cum de nu au spus copiii acasa ce li se intampla (erau si copii maricei acolo) si cum de nu si-au dat seama parintii mai devreme de situatia in care se afla copiii lor, chiar daca acestia nu le-au spus nimic? DE CE copiii nu au spus nimic?DE CE parintii nu si-au dat seama decat dupa cateva luni bune de tortura a copiilor?

Si uite asa ajungem la o discutie esentiala despre profilul copilului abuzat si al celui care il abuzeaza. Te rog sa iei foarte in serios tot ceea ce scrie, si, in timp ce citesti, sa te gandesti la copilul tau. Observa-l cu atentie zi de zi, "citeste-l" si "auzi" si ce nu-ti spune.

            experienta personala  Incep cu o poveste personala legata de Luca bineanteles. Anul trecut, dupa lungi cautari m-am hotarat sa-l dau la o gradinita particulara nou-nout deschisa si cu mari pretentii (zicea directoarea). Am zis sa incerc sa vedem cum si in ce fel. Luca oricum este nedezlipit de mine si mi-am dat seama ca va fi o perioada de adaptare cu lacrimi, asa cum se practica la noi in sistem. Trec peste faptul ca educatoarea imi spunea dupa ce bagam copilul in clasa, sa ii zic ca ma duc pana in colt sa ii iau ceva si vin repede, sau ii spunea ca eu sunt undeva intr-o camera alaturata, sau sa ies pe furis cand ea ii atragea atentia cu vreo jucarie. Am refuzat categoric sa fac asta, pentru ca simteam ca imi bat joc de propriul copil, ca il iau de prost si ca ii pierd increderea. Asadar, de cate ori plecam spre gradinita, ii explicam ce se va intampla, ii spuneam ca mami pleaca, dar se va intoarce la pranz dupa el. La inceput a fost cu jale mare (si din partea lui dar si din a mea) apoi a inceput sa se resemneze. Zic bine resemnat, pentru ca de adaptat si de placut nu putea fi vorba. Doar ca a vazut ca orice ar face tot il las acolo, deci a inceput sa-si conserve energia si sa nu mai faca circ dimineata. Dar emana resemnare prin toti porii lui, si asta ma termina.

In fine, in scurt timp Luca incepe sa aiba comportament radical schimbat. La gradinita se ascundea intr-un colt sau dupa vreun dulap, refuza orice participare la program, facea ostentativ pe el (o facea intentionat pentru ca el de altfel cerea la olita si nu avea probleme de genul asta), iar in momentul in care ma vedea si il luam acasa se razbuna cu o furie imensa pe mine si pe sotul meu. Ne musca, ne zgaria, urla non stop, facea treaba mare pe canapea si pe covoare ca asa vroia el, urla ca lupii ( nici nu stiu cum sa explic asta, mi se ridica si acum parul pe mine cand ma gandesc in ce fel facea) si multe altele de credeam ca o luam razna. Am refuzat sa ascult sfaturile celor din jur care imi spuneau ca e prea mamos si sa-l las, ca asa devine barbat. NU!

 Am inceput sa fac pe detectiva la gradinita ( copilul avea 2,5 ani si nu vorbea deloc bine, oricat incercam sa aflu eu de la el ce se intampla la gradinita). Camerele de supravegheat existau, dar ca sa vezi ceva trebuia sa stai o zi sa o pandesti pe directoare, sa te duci cu rugaminti la ea, sa-ti justifici cererea, plus ca iti dadea niste inregistrari care puteau fi modificate (asa cum faceau cele de la Constanta). Asadar, ma duceam mai devreme, dadeam tarcoale, stateam in sala de asteptare unde se auzea tot ce faceau copiii de la grupa lui. Educatoarea, si mai ales ingrijitoarea, imi spuneau ca Luca le face proaste. Am refuzat sa cred asa ceva, deoarece nu stia cuvantul si nici nu intelegea semnificatia lui, in grupa lui erau copii mici care nu stiau sa vorbeasca, nicidecum sa foloseasca acest cuvant. Intr-o zi l-am auzit intreband-o obsesiv pe ingrijitoare: "esti paata?" Asta insemna in limbajul lui de atunci " esti suparata???".Cand a iesit ingrijitoarea mi-a spus : "ati auzit?acum 5 minute m-a facut iar proasta..." I-am explicat ca nicdecum nu zice asta ci o intreaba daca e suparata. Si am inceput sa o iau eu la intrebari de ce un copil de doi ani si jumatate simte, vede si intreaba obsesiv daca este suparata????Nu mi-a dat un raspuns atunci si am continuat investigatiile, comportamentul lui Luca inrautatindu-se pe zi ce trecea. Intr-o alta zi, eu fiind bine ascunsa printre dulapioare, am vazut-o pe ingrijitoare iesind ca un uragan de la grupa lor, trantind usile de la dulapioare, bufnind si alte manifestari. Desi m-a vazut nu s-a abtinut si a continuat sa tranteasca si sa bufneasca. Intre timp a iesit educatoarea care mi-a povestit ca Luca a fost sub orice critica in ziua aceea si ca a fost nevoita ea, educatoarea, sa stea singura la grupa, deoarece Luca nu a acceptat-o nici macar o clipa pe ingrijitoare in sala lor. Nici nu m-a mirat, la halul in care se comporta. Am avut o discutie foarte serioasa cu educatoarea, i-am spus ca voi face toate demersurile pentru obtinerea inregistrarilor si i-am explicat ca tot comportamentul lui Luca are legatura cu aceea doamna care era vesnic nervoasa si suparata la grupa baby (adica copii pana in 3 ani!). Nu am mai avut apoi chef nici macar pentru asta, mi-am retras copilul de la gradinita imediat si totul a intrat in normal dupa cateva saptamani de bulversare, cat i-a luat lui Luca sa inteleaga ca nu il mai duc acolo. Acum, cand ii pomenesc de alta gradinita, ma intreaba daca il duc la una unde doamnele tipa la copii. El nu a uitat nici acum, dupa 8 luni de la eveniment, ca la gradinita doamnele tipa la copii. Desi toata experienta noastra cu gradinita nu a durat decat 2 luni (din care trei saptamani mai mult l-am tinut acasa), se putea ajunge la probleme mult mai grave care sa-l afecteze pe Luca. Dar de data asta am fost extrem de vigilenta si radicala, am mers pe intuitia mea de mama si pe incredere totala in Luca, l-am crezut prin ceea ce-mi comunica comportamentul lui, ca nu-i este bine acolo, si am actionat ca atare. Ce am sa-mi reprosez acum este faptul ca nu am mers la directoare sa prezint totul si sa insist ca respectiva ingrijitoare sa plece de acolo. M-au induplecat rugamintile educatoarei sa nu o las pe drumuri ca are copii de crescut....Acum, daca din toamna il dau iar la o gradinita, stiu cum trebuie sa pun problema si nu voi avea nici cea mai mica retinere in a face totul ca astfel de oameni sa nu mai intre in contact cu copiii nostri.

Ceea ce s-a intamplat cu noi este nimic daca comparam cu gradinita din Constanta sau alte cazuri. Dar, ceea ce vreau sa retii din poveste sunt doua lucruri:

-          Asculta-ti intuitia de mama

-          Crede-l pe copil

Vreau sa faci si un exercitiu:  inchipuie-ti ca ti-ai pierdut graiul, esti muta, si esti intr-un mare pericol. Alergi la o persoana draga tie, cea mai de incredere, sa zicem sotul tau. Si vrei sa-i spui ca nu ti-e bine,  ca suferi, ca cineva se poarta urat cu tine. Dar nu ai voce...atunci incerci prin orice sa il faci sa inteleaga ce vrei sa-i spui: prin gesturi, sarituri, tipete etc.....cum te-ai simti ca el sa ignore toate aceste incercari ale tale? Iti dai seama cat de frustrata ai fi? iti dai seama ca niciodata nu ai mai avea incredere in el? iti dai seama cata nesiguranta si panica ai simti? ca te-ai simti SINGURA si disperata? Exact asa se simt ei, copiii nostri, cei care inca nu pot sau nu vor sa vorbeasca, si care incearca prin orice tip de limbaj nonverbal sa-ti atraga atentie ca ceva este in neregula...si noi ce facem? ii consideram  mamosi si vrem sa ii facem barbati, ca asa ne zice lumea din jur....GRESIT. Te rog, urmeaza-ti intuitia si fii foarte atenta la semnalele pe care ti le transmite copilul! Intuitia este arma secreta si de neanfrant pe care ne-a lasat-o Dumnezeu noua, mamelor.

 

Hai sa vorbim acum despre abuzuri, copii abuzati si abuzatori. Este esential sa recunoastem caracteristicile si sa ne dam seama repede ce se intampla, pentru a salva copilul respectiv de la chinuri si traume pe toata viata.

Abuzul poate fi de mai multe feluri:

-          Fizic

-          Sexual

-          Emotional si psihologic

-          Respingere/abandon

-          Abuz de substante

Copiii abuzati sufera nu doar pe perioada abzului ci toata viata in urma acestuia, daca nu este recuperat si ajutat in vindecare.

In timp,copiii abuzati au probleme relationale, sufera de depresii, au tendinte de suicid, stima de sine scazuta etc

 

abuz fizic

 

 

Abuzul fizic:

-          Batai, opariri intentionate, arsuri cu tigarea, copilul este tinut sub apa cu forta, zguduit, ridicat in sus, taiat cu lama etc

-          Zguduirea/zgaltairea bebelusilor poate produce traume la creier si poate duce la moarte.

 

 

 

Abuzul sexual:

-          Act sexual cu copilul

-          Sunt atinse zonele genitale ale copilului

-          I se fac copilului poze si filme cu scop pornografic( pe retelele de pedofilie)

-          I se spun copilului bancuri, povesti si aluzii sexuale 

-          I se arata filme pornografice

-          Este fortat sa se dezbrace

-          Un adult ii arata propriile oragne genitale copilului

 

 abuz verbalRespingerea:

-          Este o actiune/nonactiune( indiferenta) din partea unui adult (parinte) care ii cauzeaza copilului o trauma emotionala:

-          Nu i se acorda ingrijiri/asistenta medicala atunci cand este nevoie

-          Este incuiat in scop coercitiv in camera/ baie

-          Copilul este pus intr-o situatie periculoasa cu potential de ranire fizica sau moarte (de exemplu este lasat nesupravegheat pe strada)

-          Copilul nu este hranit

-          Nu este imbracat adecvat cu temperaturile de afara

 

Abandon:

-          Este lasat singur o perioada de timp indelungata sau sufera anumite raniri/ accidentari pe perioada nesupravegherii

 

Abuz emotional:

-          Este un tip de comportament care are efecte negative asupra dezvoltarii emotionale si imaginii de sine

-          Ignorarea unui copil, neiubirea, nesustinerea lui ( ca parinte mai ales) este considerat abuz emotional

-          Terorizarea, umilirea, critica constanta, umilirea publica, jignirea, toate acestea sunt forme de abuz emotional

 

Abuz de substante:

-          Daca foloseste doar parintele anumite substante (alcool) acesta este incapabil sa supravegheze copilul pe durata betiei si poate avea comportament abuziv asupra acestuia( abuzuri din toate categoriile)

-          Copilului i se da sa bea alcool sau i se dau droguri

-          Trafic de droguri in prezenta copilului

-          Expunerea fatului la abuz de alcool si droguri pe perioada sarcinii

 

 

Profilul unui abuzator:

-          Pot fi parinti, profesori, colegi mai mari, prieteni, alti membrii ai familiei

-          Parinti care isi abuzeaza copiii, vor evita relatiile cu alti parinti din clasa, cu vecinii, nu vor participa la activitatile scolii, se fastacesc si evita orice discutie legata de comportamentul copilului sau anumite rani ale acestuia

-          MAJORITATEA  abuzatorilor au fost la randul lor abuzati in copilariei. Ciclul poate fi greu de rupt si se poate intinde pe generatii intregi in aceeasi familie. Te rog retine neaparat acest aspect. Daca ai suferit in copilarie un abuz grav, ai nevoie de ajutor ca sa rezolvi aceasta trauma. Maine, oricat de ireal ti se pare, iti poti abuza chiar tu copilul.

-          Abuzatorii sexuali se folosesc de obicei de relatia lor cu copiii, influenta asupra acestuia( parinte, profesor, frate etc). Le spune de obicei ca acesta este secretul lor fantastic sau ii ameninta ca vor pati ceva ei sau cei dragi lor daca spun cuiva.

 

Semnele abuzului:

-          Este destul de dificil de facut diferenta intre semnele de cazaturi de la joaca, accidentale ale unui copil, si semnele de abuz fizic( lovituri, batai, agresiune violenta asupra copilului)

-          Copiii abuzati sunt tristi,suparati furiosi,. Devin depresivi, fricosi, au stima de sine scazuta, se autoranesc (se taie cu lama, se musca, isi smulg parul fir cu fir etc) uneori au tentative de suicid. Au probleme de somn si cosmaruri. Nu isi pot controlo furia si emotiile.

-          Au probleme de relationare( de a-si face relatii sau a si le mentine), sunt de multe ori incapabili sa iubeasca, sa aiba incredere in cineva

-          Nu se simte in largul lui, confortabil, in preajma abuzatorului ( parinte, educator) si va evita pe cat posibil sa nu ramana singur cu acesta

-          Actioneaza rupt de grup si se angajeaza in comportamente riscante. Isi pierde interesul pentru activitatile care ii placeau candva, inclusiv pentru  scoala. Se apuca de droguri, alcool, promiscuitate sexuala.

-          De multe ori copilul- martor, cel care stie sau a vazut toate acestea, poate avea comportamentul copilului abuzat

-          Simplul fapt ca prezinta anumite semne nu inseamna neaparat ca este abuzat. Poate fi o reactie la stress ( divortul parintilor, moartea unui membru al familiei, mutarea in alt oras/tara). Trebuie facuta diferenta cu mult discernamant intre aceste situatii

 

abuzDaca suspectezi un abuz in familia ta:

-          Nu tine secret de dragul onoarei familiei (asa cum multe familii fac)

-         Nu conteaza ca te poti insela. Mai bine faci ceva si constati ca te-ai inselat, decat sa fie adevarat si sa nu faci nimic

-          Daca suspectezi acest lucru, ia imediat legatura cu politia, 112, spitalul, protectia copilului, in functie de situatie

-          Daca tu insuti crezi ca ti-ai abuzat copilul intr-un moment de ratacire (la betie, de exemplu), pune-l undeva in siguranta si discuta imediat cu un prienten si cu persoane autorizate in acest sens (psihologi)

-          Daca suspectezi pe cineva apropiat ( bona), tine copilul departe de ea pana anunti autoritatile sau ai dovezi/certitudini

-          Copilul trebuie dus la spital pentru expertiza si apoi neaparat la psiholog. Copilul va avea traume emotionale mari sau va repeta abuzurile asupra propriilor copii

-          Cu cat abuzul este depistat si stopat mai devreme, cu atat este mai bine pentru copil si vindecarea/recuperarea sa.

Acum, dupa ce ti-am prezentat cateva notiuni, hai sa ne intoarcem la gradinita din Constanta. Ce tipuri de abuzuri au suferit acei copii?

-          Abuz fizic (erau zgaltaiti, bruscati, tarati, batuti )

-          Abuz emotional (umiliti, terorizati, speriati, criticati)

-          Abuz de substante ( le dadea vin ca sa adoarma si cafea ca sa se trezeasca)

Dupa cum ati vazut in filmulet, desi copiii erau si mai maricei, tot nu au vorbit acasa. Cand victima este terorizata intra intr-un cerc de frica care o impiedica sa actioneze. Fie frica de educatoare, fie frica ca nu vor fi intelesi/crezuti de parinti sau ca acestia nu au alta solutie.

Pe de alta partr, sunt sigura ca parintilor le spunea propria intuitie ca ceva este in neregula, de fapt pe ea s-au si bazat cand au descoperit pana la urma ce se intampla.

Dar, parerea mea este ca era mult mai bine pentru copii ca sa nu fi durat atat ...mi se pare enorm cateva luni ...

 

Ce faci tu?Si eu..:

-          Discutam cu copiii despre aceste situatii si ca este anormal sa se intample asa, ca trebuie sa ne spuna imediat daca .....( cineva il bruscheaza, ii atinge organele genitale etc.. ce am scris in articol)

-          Cladim o relatie de incredere reciproca intre noi si copil. Copilul sa stie ca nu vom face nici un compromis daca se intampla asa ceva si ca se poate baza pe noi ca suntem acolo sa-l ajutam imediat daca are nevoie

-          Daca copiii sunt mici si nu pot vorbi, intuitia trebuie folosita la maxim si observati foarte atent. Inspectati copilul din cap pana in picioare. Orice schimbare brusca de comportament, aparent nemotivata, trebuie sa va puna in stare de alerta.

In incheiere, inca un aspect. Partea cea mai crunta mi se pare atunci cand abuzator este o persoana pe care copilul o admira. Adica un parinte. Statutul de parinte nici macar nu ii da voie copilului sa-l constientizeze pe acesta ca pe un calau ce este. Copilul foarte greu isi da seama ca este victima, ca ceva este in neregula. El saruta mana ce-l loveste pentru ca parintele este sistemul lui de referinta si de validare. Nu stiu daca intelegi cat de crunt este asta. Si ca sa intelegi mai bine ce-ti spun: detinutii din lagare stiau ca sunt victime si ca opresorii lor sunt niste calai cu inima de caine. Si chiar daca nu mai aveau libertate fizica, aveau libertatea spiritului. Stiau ce e bine, ce e rau, cine e calaul si cine victima. Dar un copil abuzat de parintele sau intra intr-o confuzie distrugatoare. El nu poate concepe ca de la cel pe care il iubeste si il admira, din mana caruia trebuie sa vina binele, poate veni raul si teroarea. El nu poate constientiza ca este victima si parintele sau calaul. El crede ca asa trebuie sa fie, asa se mai intampla. Si-i gaseste parintelui scuze de tot felul, din iubire. Si se lasa manipulat de acesta foarte usor. Este distrugator pe termen atat de lung, putini sunt copiii care, ca si adulti, isi mai revin vreodata si reusesc sa se vindece.

copil iubit

 

 

Protejeaza-ti copilul cu dragoste, respect si responsabilitate. Informeaza-te si comunica cu el atat verbal cat si non verbal. Simte-i fiecare gest si intelege-l din priviri. Si atunci nu va mai fi prada sigura pentru minti bolnave. Ci va stii sa recunoaca o situatie anormala si sa ti-o comunice imediat intr-un fel sau altul

 

 

Recomanda si altora aceasta pagina!

Distribuie pe Tumblr submit to reddit