Provocarile unei mame (3)

Bine te-am regasit, mamico!

            Hai sa discutam putin si despre o alta provocare pe care am pomenit-o in ”Provocarile unei mame- partea intai”, si anume :

•  prea multe informatii confuze si contradictorii, prea multi binevoitori si experti in cresterea copilului, prea multa reticenta de la cei apropiati fata de felul tau de a-ti creste copilul,  bazandu-te in primul rand pe intuitia ta de mama

           Ce sa-ti spun , acesta este un subiect fierbinte. Sunt convinsa ca ai adunat si tu multe informatii si, la un moment dat, te-ai blocat si ai observat ca se mai bat si cap in cap. Si mai sunt convinsa ca sunt in jurul tau multi datatori de sfaturi care de care mai confuze, si care se mai si supara daca nu le urmezi intocmai.

           Eu , cu radacini adanci in medicina alopata ( adica eu sunt asistent medical si sotul medic chirurg), dupa ce s-a nascut Luca , aveam impresia ca trebuie sa-mi transform casa intr-o farmacie , sa respect cu sfintenie ce imi zic medicii, sa ii fac toate vaccinurile, sa ii dau repede lapte praf daca aveam doar impresia ca nu se satura. Simteam acut  ca eu nu stiu nimic, ca va fi drum lung pana sa imi dau seama ce e mai bine pentru bebelusul meu, si , pentru faptul ca nu aveam mama, eram victima sigura pentru toate vecinele si cunostintele care se ingramadeau sa-mi explice cum sa-mi cresc copilul , pentru ca ” saraca nu are si ea mama sa o invete, sa o ajute”.

           Cea mai mare greseala pe care am facut-o a fost neancrederea in propria mea intuitie de mama. Asta m-a dus, in lant, la alte decizii incorecte pana cand mi-am dat seama ca intrasem intr-un cerc vicios din care trebuia sa ies imediat. Ce-mi pare rau este ca toate aceste lucruri le-am invatat pe pielea copilului meu, cum se zice.

              Am alaptat copilul, dar el era obisnuit deja la biberon din maternitate (solicitati insistent sa nu ii dea sa bea din biberon, este dreptul vostru). In plus, fobia aceasta exagerata ca nu se satura copilul mi-a indus un nivel de stres foarte mare, mai ales cand refuza sanul. Si atunci, ascultand corul vocilor pediatrei, soacrei, cunostintelor si altor mamici , am inceput sa ii dau completare din ce in ce mai mult cu lapte praf. Laptele meu a inceput sa scada din ce in ce mai mult, oricum aveam impresia ca ” nu am avut niciodata suficient” si uite asa, la 3 luni nu mai aveam nimic. Acum, uitandu-ma in urma , este unul dintre lucrurile pe care le regret cel mai mult, pentru ca din slabiciune, frica nefondata si lipsa de informare, am cedat presiunii colective si am inceput sa-mi hranesc copilul doar cu lapte praf. Bietul copil a refuzat cu indarjire , am ajuns sa incerc toate marcile de lapte de pe piata, sa ii dau sa manance cu seringa pentru ca era prea mic sa  trecem la diversificare. Mamico, niciodata sa nu faci asta! Atunci cand nasti copilul ( natural sau prin cezariana, de preferat natural, trebuie sa abandonam moda asta cu cezariana) vei avea si lapte pentru el. Nu exista sintagma ”nu am lapte” decat in mintea noastra si ca manipulare a firmelor de lapte praf, unul dintre cele mai nocive alimente pe care i le putem da copilului nostru. Trebuie sa ne informam inca inainte de a naste si sa optam exclusiv pentru alaptatul natural, este cea mai buna investitie in sanatatea copilului nostru. Acum exista traineri Lamaze ( uite, de exemplu, www.asteptiunbebe.ro) care te pot sustine in aceasta decizie atat de frumoasa si miraculoasa, naturala si sanatoasa. Unde mai pui ca e si ieftina…

        Copilului meu nu i-a mers bine deloc cu laptele praf si la 10 luni, dupa indelungi cautari si informari, am renuntat total la laptele praf si la orice alt fel de lapte de origine animala. Mi-am ascultat instinctul de mama care imi spunea ca fac ceva gresit, ca daca copilul meu refuza cu atata indarjire inca de la nastere acest aliment, inseamna ca este rau pentru el. Nu mai pun ca avea si o dermatita atopica care il chinuia destul de rau. Copilul are capacitatea instinctuala de a refuza ce ii face rau , iar noi avem instinctul de mama care functioneaza fara gres daca reusim sa il depistam si sa il ascultam. De la 10 luni l-am trecut pe lapte vegetal (de soia si de migdale), nu i-am mai dat nici un produs de origine animala , decat ou din cand in cand, si copilul a scapat imediat de dermatita atopica pe care o avea de la nastere, iar mesele nu mai erau un chin incat sa ajung sa-l hranesc cu seringa, impotriva vointei lui.

             Cu vaccinurile a fost alta poveste. Pana la varsta de un an i le-am facut, cu inima stransa, pentru ca la acest capitol eram mai avansata cu cercetarile si imi dadeam seama ca nu trebuie sa i le mai fac, aceasta era concluzia spre care ma indreptam din ce in ce mai mult si sigur. Dar, din nou , am cedat presiunii majoritatii si manipularii si i le-am facut, impotriva instinctului meu de mama. La varsta de un an a facut o reactie foarte urata de la vaccinurile facute la gramada (nu mai specific aici care, stiti fiecare dintre voi cate si cum se fac, avem doar carnet de vaccinuri pentru asta, nu?) si am ajuns la spital cu el , somnolent printre altele, nu s-a trezit 36 de ore. Acela a fost momentul de criza care m-a fortat sa ma trezesc, sa iau niste decizii radicale, sa schimb macazul total si sa incep sa imi asum responsabilitatea propriilor decizii, chiar daca asta insemna sa merg impotriva curentului , a majoritatii. Si asta mi-a pus pe toata lumea in cap, de la rude si cunostinte pana la prieteni  si neprieteni. Consider ca toate aceste decizii le-am luat in deplina cunostinta de cauza, informata, ascultandu-mi instinctul de mama si vazand cum ii este mai bine copilului.

           Acum nu i-am mai facut nici un vaccin copilului, este vegetarian spre vegan ( ii mai dau ou), il cresc cat mai simplu si natural, nu mai am nici un fel de medicament in casa, am un copil puternic , sanatos si perfect dezvoltat. Ii plac legumele si fructele foarte mult , mananca multe cruditati, are dulciuri delicioase  fara zahar si multe altele.  Analizele i le fac periodic si sunt normale. Iar eu ma simt relaxata, implinita si mandra ca am putut sa iau decizia corecta (chair daca mai tarziu) pentru copilul meu.

         Nu vreau sa intru in polemici  pe baza deciziilor mele. Sunt alte mamici eroine care au facut-o atat cu alaptarea cat si cu vaccinurile si care au reusit sa produca o forta uriasa in directia buna a lucrurilor, asa cum ar trebui ele sa fie. Ti-am prezentat doar cazul meu si provocarile imense, uneori  la limita, cu care m-am confruntat cat si deciziile  pe care a trebuit sa le iau, dar acum stiu ca am ales ce a fost mai bine pentru copilul meu.

             Si acum , mamico, daca esti intr-un astfel de impas si nu sti incotro sa o iei, asculta-ma te rog: INFORMEAZA-TE. Nu mai asculta in stanga si in dreapta, este copilul tau , iar viitorul sanatatii lui numai tu il poti decide. Nu face ca mine, vei rata momente si lucruri importante pentru copilul tau pe care nu vei mai avea cum sa le recuperezi. Daca nu stii de unde sa aduni informatii poti sa ma intrebi si iti voi recomanda ce am studiat si eu la randul meu si ce m-a determinat sa ajung la concluziile mele. De exemplu, Cristela Georgescu este ca un mentor pentru mine. Face o munca titanica, extrem de documentata. Nu ma cunosc personal cu ea dar ea a fost, virtual , prin site-ul  ei, (www.cristelageorgescu.ro), suportul meu principal pas cu pas in deciziile pe care le-am luat. Chiar daca ea nu stie asta , ii multumesc din suflet pentru munca ei imensa si accesibila tuturor.

           Asteapta-te, daca alegi sa mergi contra curentului si manipularii, daca alegi simplitatea si naturalul, asteapta-te zic la multe impotriviri si critici din partea tuturor, dar este vorba despre puiul tau, iar deciziile nu le poti lua decat tu , fiind cat se poate de informata.

              Ca o concluzie, draga mamico, iti repet, nu vreau sa intru in polemici despre alaptat si vaccinuri, cine vrea sa cerceteze, este plin internetul de surse de incredere sau nu . Tu trebuie sa te informezi, sa cercetezi si sa decizi. Doar tu stii ce este mai bine pentru copilul tau si doar tu poti decide asta.

                 Subiectul blogului meu nu este sa te conving ce decizii sa iei ci sa te invat sa stii ce ai de facut cand copilul tau se accidenteaza, este bolnav, cand esti pusa intr-o situatie in care trebuie sa actionezi urgent, cand trebuie poate sa-i salvezi viata.

             Te astept cu  propriile tale experiente si comentarii despre articol . Imi doresc sa facem aici pe site  un club de mamici pe care informatia sa le faca mai puternice , mai sigure si mai responsabile.