Mioara, o mama invingatoare

Când am cunoscut-o pe Mioara, se prezentase ca fiind un om care: respectă PROFESIONIȘTII din orice domeniu (bucătar, stilist, medic, cititor în stele, etc.), care admiră oamenii cu o CREDINȚĂ autentică, indiferent de natura acesteia, un om care iubește independența individului, muzica franceză veche, vioara (în operele lui Grieg).

”Îl iubesc la nebunie pe fiul meu. Iubesc zâmbetul și bucuria pe care le generez în oameni.Eu vreau să fiu un om mare care poate să scrie în voie despre mușcatele de la ferestre (n.a. aluzie la Micul Prinț de Saint Exupéry), fără să mă îngrijoreze cifrele. Pentru că acestea din urmă(n.a. banii) vor veni la pachet cu pasiunea aplicată în activitatea prestată.”

Cine e Mioara pentru majoritatea oamenilor cu care intră în contact?

De profesie: traducător, freelancer. Limbile străine au reprezentat alegere personală, făcută la vârstă destul de mică: liceu de profil, facultate de asemenea. Mioara consideră că apropierea ei de o limbă străină sau de alta a avut legătură cu dorința de a trăi o viață în plus – pătrunzând în literatura franceză sau engleză așa cum a fost ea creată, citindu-l pe Joyce sau pe Hugo în original, avea șansa de a pătrunde în lumea lor autentică, nemijlocită de... traducător.

Cu toate acestea, a traduce a devenit sursa ei de venit, fără a face traduceri din pasiune. ”A vorbi o limbă, a citi în limba în care o operă a fost scrisă, este pasiune. A traduce, nu. Fac asta de mulți ani, totuși, pentru că e ceea ce știu, ceea ce am învățat să fac prin studii.”

Ca traducător liber profesionist, Mioara a reușit să își petreacă timp cu fiul ei fără constrângerile impuse de poziția de angajat, având o mare flexibilitate în programul de lucru – tura de noapte este demult un mod de viață pentru ea.

”Nu am știut niciodată să mă supun, iar rolul de angajat, cred eu, presupune un anumit grad de obediență. Această credință despre mine, și anume nevoia de a lucra independent, s-a potrivit mănușă pe rolul meu de mamă. Chiar dacă sunt momente în care fiul meu îmi spune ”tu și iubitul tău, calculatorul...” sau, atunci când mă reprezintă prin imagini, desenează un șoricel (mouse), lângă șoricel e mereu și o inimioară.

Am credința că a fi lângă copilul meu, că mi-am dat voie să fiu lângă el oricând a avut nevoie, a fost una dintre cele mai bune decizii ale mele. Și știu că o mamă înțelege foarte bine ce spun: acele zile când copilul e bolnav, când tot ce îți dorești și tu și el este să fii tu cea care stă lângă el, iar șeful spune ”toți avem copii, găsește-ți o soluție alternativă...”

Ce face Mioara din pasiune? Scrie. Blogul ei, http://www.celalalteu.ro, s-a născut din pasiunea pentru scris, cumulată cu dorința de a împărtăși din experiența ei de viață – experiență care a fost la un moment dat dură, dar care a făcut-o mai puternicăși mai încrezătoare în sine.

Mioara scrie pe blogul ei despre...divorț. Marea plagă a epocii actuale. Divorțul pe care ea însăși îl privește din interior, pentru că a fost acolo. Articolele ei povestesc despre cum viața te duce uneori atât de jos încât singurul drum posibil este în sus. Despre cum învățăm, în cele mai neașteptate momente, să renaștem din cenușă. Mioara scrie despre nesfârșita forță care zace în noi până în ziua în care viața te forțează să ieși din letargie, să îți iei puterea pe care ai lăsat-o să zacă și să o transformi în forță activă. Mioara scrie pe blogul ei despre cum a învățat ea să facă această transformare.

Transformare care a adus-o, în prezent, la coaching. Pentru că următorul pas în viața ei este acela de coach – antrenorul care te ajută să îți flexibilizezi mintea, gândirea, antrenorul care te însoțește pe drumul tău spre soluțiile proprii către reușita personală.După cum vezi, un nou rol în care își poate menține independența, flexibilitatea programului de lucru, adaptat la nevoile copilului ei.

Am întrebat-o ce le-ar spune femeilor/mamelor care trec printr-o experiență similară (divorț). Mi-a spus așa:

”Le-aș spune ceea ce îi spun copilului meu tot timpul: nu contează cum te privesc ceilalți, pentru că ei, chiar și bine intenționați fiind, te vor privi prin prisma propriilor experiențe, prin lentilele limitate la propria existență. Tot ce contează este să te simți bine tu cu tine, să fii fericit cu alegerile și comportamentele tale. Eu port cizme vara pentru că așa mă simt bine. Dacă tu vrei să ai plete, lasă-ți părul să crească și nu te răzgândi doar pentru că o doamnă de la școală a zic că părul lung e pentru fete. Fii cine îți place să fii, fii autentic și în același timp recunoaște-ți vulnerabilitatea. Vorbește, cu mine sau cu altcineva pe care îl simți tu apropiat, despre ceea ce simți - emoțiile noastre nu sunt rușinoase. Toți oamenii plâng și asta nu îi face mai slabi. Toți oamenii simt durere și nici asta nu îi face mai slabi. Ce contează este să te asculți, să îți înțelegi stările bune, ca și pe cele proaste, să știi că, fiind mereu în contact cu tine, cu ceea ce simți, vei găsi întotdeauna soluțiile cele mai potrivite ție, nu soluțiile celorlalți.”

Și le-aș mai spune unul dintre citatele meu preferate, care îi aparține lui Michelangelo: "...marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim prea jos și reușim".

Pe Mioara o gasesti pe siteul http://www.celalalteu.ro si pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/pages/Celalalt-Eu