Ce ti se spune si ce NU ti se spune cand ajungi la medicul ORL-ist

Hai sa-ti spun pas cu pas ce vei auzi de la doctor daca ajungi la el atunci cand copilul tau se plange de durere de urechi (sau iti dai tu seama , in cazul in care copilul nu-ti poate spune pentru ca e prea mic) :

• Se uita cu otoscopul in urechea lui
• Te anunta foarte grav ca are o otita urata si ca daca nu o tratezi isi poate pierde auzul, ii poate perfora timpanul sau face mastoidita ( ajunge infectia la un os care se afla in spatele urechii)
• Iti da bineanteles antibiotic ( amoxicilina sau chiar cefalosporine), antiinflamatoare, antihistaminice)
• Daca dai peste un medic mai prapastios, o sa-i faca timpanostomie si apoi iti da tot alaiul de medicamente

Si cam asta vei intalni peste tot, oriunde te-ai duce. Chiar am sa te rog, daca ai avut de-a face cu asa ceva, sa imi confirmi acest scenariu (sau sa il infirmi).

Am o prietena tare draga, cu trei copii, care a trecut deseori prin asa ceva, si de fiecare data scenariul a fost acelasi. Ascult si eu ce-mi spune, dau din cap si….tac. Nu toate mamicile sunt pregatite sa auda ce as avea sa le spun, sa accepte ca medicina alopata din ziua de azi face mari greseli de abordare a bolii, ca ne expunem constient copiii la riscuri majore care le vor afecta sanatatea de mai tarziu.

Pe de alta parte, nu vreau sa minimalizez aceste complicatii legate de urechi, mai ales la copii. Ele pot fi foarte dureroase si cu un tablou clinic zgomotos, de aceea ne sperie si ne impresioneaza repede, fugim la ORL-ist si ii urmam orbeste indicatiile doar sa ne alinam puiul. Doar ca asa ii facem mai mult rau.

Si eu m-am confruntat cu o astfel de problema, si chiar stiind tot ceea ce-ti voi scrie aici, am fost tentata la un moment dat sa trec pe clasica schema gresita asa cum ti-am prezentat-o la inceput. Dar apoi mi-am luat seama si am avut incredere in organismul acesta minunat creat de Dumnezeu, si bine am facut. Eram in concediu cu copilul si umblam cu antibioticul in geanta si cu nurofenul, si imi aduc si acum aminte cum trageam in seringa nurofenul si vroiam sa ii dau ca mi se parea ca arde prea tare, si apoi, ma scuturam si ziceam NU, il puneam la loc in sticla. Ajungeam la pensiune si ziceam : gata, acum ii dau antibiotic…dar apoi imi ziceam sa mai las sa treaca o noapte si voi vedea cum evolueaza. A fost o lupta pentru mine atunci, din care am iesit invingatoare atat eu cat si copilul. Copilul nu a  avut alte complicatii, a iesit mai puternic din lupta cu boala ( medicul imi spunea ca ii bombeaza timpanul de infectia care este dincolo de el), iar eu muuult mai increzatoare in ceea ce stiu si mai dornica sa impartasesc si altor mamici pentru ca sa nu mai cada in capcanele sistemului alopat, care mai mult distrug organismul .

Asa cum iti spuneam si la inceputul articolului, exista o abordare tipica  a acestei afectiuni in momentul in care ajungi la ORL-ist.

Pentru inceput se va uita cu otoscopul in urechea copilului. Ceea ce poate examina medicul cu otoscopul este canalul auricular si aspectul timpanului. Canalul auricular se poate prezenta inflamat sau nu. Aspectul timpanului in conditii de normalitate este ca o membrana intinsa( nu bombata) de culare alb-perlat. In conditii de inflamatie, infectie , el este de culoare rosu-aprins si, in cazul in care exista colectie de lichid in urechea medie, el prezinta un aspect bombat. Uneori, acest lichid poate perfora timpanul si se va scurge apoi prin urechea externa. Imediat iti va prescrie antibiotice, antiinflamatoare si antihistaminice.

Mai nou, dupa amigdalectomie facuta pe banda si total nejustificat, medicii au inceput sa aiba o preferinta evidenta pentru efectuarea timpanostomiei. Adica, efectueaza cu prea mare usurinta aceasta manevra care are riscurile ei avand ca motivatie riscul afectarii auzului in cazul in care nu o practica. Insa, s-au facut studii pe copii care aveau otite medii cu acumulare de lichid la ambele urechi. La una i s-a efectuat timpanostomie si la una nu. Rata de vindecare a fost aceeasi si ca durata si ca urmari. Concluzia? Si daca nu faceau timpanoscopie, rezultatul ar fi fost acelasi (la  fel si in cazul administrarii antibioticelor). Timpanostomia inseamna atunci cand exista mult lichid dincolo de timpan, iar medicul incizeaza timpanul introducand un tubulet mic pe care il lasa acolo un timp, prin care sa se evcueze toata acea colectie. Ironia este ca medicul justifica aceasta procedura pentru a preveni pierderea uazului in urma infectiei, doar ca fiind o procedura invaziva, riscul de pierdere a auzului este mult mai mare prin timpanostomie decat datorita infectiei. Daca intrebati medicii cate cazuri de pierdere a auzului datorita otitelor au intalnit, veti avea o mare surpriza: este foarte posibil ca in 20-30 de ani de cariera sa nu fi intalnit nici unul. De aceea, informeaza-te si gandeste-te bine inainte sa accepti timpanostomia pentru copilul tau.

O alta greseala frecventa pe care o face medicul la un copil cu otite recurente (care apar foarte des) este faptul ca nu ia factorul alergenic in calcul, desi acesta ar fi primul de luat in astfel de cazuri ( asta in cazul in care acel copil nu a fost bombardat deja cu foarte multe antibiotice de toate tipurile, si care pot fi o cauza a aparitiei otitelor recurente). Reia te rog articolul despre alergii pe care il gasesti pe site.